ICCJ. Decizia nr. 941/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 941/2007
Dosar nr. 10974/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.L. a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei SC D.S. SA SUCURSALA BRAŞOV la încheierea contractului individual de furnizare a gazului metan, iar hotărârea să ţină loc de contract de furnizare, cu cheltuieli de judecată. În susţinerea cererii, reclamantul a arătat că în fapt i se furnizează gaz metan iar facturarea se face prin intermediul asociaţiei de locatari pentru motivul că este necesară o contorizare separată individuală prin dezafectarea postului de măsurare deţinut în comun de asociaţia de proprietari.
Reclamantul a considerat abuzivă poziţia pârâtei pentru motivul că numai apartamentul său este racordat la contorul 023187 şi că în aceste condiţii nu este necesară dezafectarea contorului existent şi efectuarea unei alte instalaţii ci doar emiterea facturii în mod direct pe numele său.
Tribunalul Braşov, secţia comercială, prin sentinţa nr. 109/2006, i-a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că acesta nu şi-a dovedit conform art. 1169 C. civ., pretenţiile deduse judecăţii întrucât contractul de furnizare se poate încheia numai după efectuarea contorizării individuale a consumului pentru apartamentul său. A mai reţinut că în prezent contractul este încheiat cu asociaţia de proprietari şi că se impune racordarea separată a recurentului. Un alt motiv reţinut de instanţa de fond se referă la faptul că instalaţia trece prin alte apartamente lucru neadmis de normele tehnice din 2004.
Sentinţa tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, care a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, prin Decizia nr. 73 din 1 iunie 2006. Instanţa de apel a examinat schiţele de proiect privind separarea instalaţiei de utilizare a gazului metan cât şi contractul asociaţiei de proprietari şi a ajuns la concluzia că reclamantul nu poate prelua acest contract fără acordul Asociaţiei de proprietari întrucât instalaţia este coproprietatea tuturor locatarilor din imobil. A fost înlăturată şi susţinerea potrivit căreia i s-ar aplica art. 74, 75, 88 din HG nr. 1275/2000 pentru motivul că aceste dispoziţii se referă la modul de repartizare a consumului de gaze, acolo unde nu există sisteme proprii de măsurare, iar repartizarea cheltuielilor se face prin hotărârea asociaţiei de proprietari.
Împotriva deciziei nr. 73/2006 a declarat recurs, reclamantul C.L. pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) – (9) C. proc. civ. În esenţă, recurentul a criticat Decizia pentru motivul că s-au interpretat greşit prevederile din HG nr. 1275/2000 şi Legea nr. 114/1996 întrucât dispoziţiile reţinute de instanţa de apel se referă la situaţia în care în imobil nu există aparate de măsură a consumurilor individuale pe apartamente şi locatari. Recurentul a mai susţinut că din cei 10 locatari de pe scara blocului este singurul căruia i se contorizează consumul de gaze la vechiul contor care a aparţinut asociaţiei de proprietari şi că oricum această investiţie făcută de proprietari s-a amortizat iar prin contorizarea separată aceştia au renunţat la contribuţia adusă pentru realizarea investiţiei. În prezent, a mai arătat recurentul, contorul în discuţie măsoară consumul de gaze la bucătărie numai pentru aparatamentul său aşa încât nu se justifică facturarea consumului prin intermediul asociaţiei de proprietari. La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri pentru a se dovedi intervenţiile care au fost făcute în acest scop la D. de asociaţia de proprietari pentru a se găsi o soluţie tehnică în vederea montării unui convector pe gaz metan, cât şi adresa Asociaţiei de proprietari din 15 ianuarie 2007 către recurent în legătură cu faptul că s-au făcut demersuri pentru rezilierea contractului încheiat de asociaţia de proprietari cu intimata. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat ca soluţiile pronunţate să fie modificate în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâtei intimate la încheierea contractului individual de furnizare a gazului metan.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pentru motivul că facturarea gazului metan nu se poate face direct către consumator în lipsa unei contorizări individuale. De asemenea, a arătat că nu se poate încheia contract cu reclamantul pentru că instalaţia este coproprietatea locatarilor de pe scară dar şi pentru că instalaţia aşa cum este în prezent nu mai corespunde din punct de vedere tehnic.
Recursul este fondat.
O primă chestiune care se impune a fi precizată este cea referitoare la poziţia intimatei de unic distribuitor de gaze care în raporturile cu persoanele fizice şi juridice consumatoare impune propria sa conduită fără să aibă în vedere şi protecţia pe care trebuie să o asigure consumatorilor.
Din acest punct de vedere, al poziţiei sale dominante, se constată din actele dosarului că intimata, deşi sesizată de asociaţia de proprietari şi de recurent cu o situaţie care s-a ivit ca urmare a contorizărilor individuale, s-a situat în postura de a susţine drepturile asociaţiei de proprietari asupra unei instalaţii de gaze care nu mai era utilizată decât de recurent. Contrar acestei situaţii, asociaţia de proprietari a făcut demersuri către intimată în sensul de a-l sprijini pe recurent în rezolvarea problemei legată de distribuţia de gaze tocmai în considerarea faptului că este unicul proprietar care mai utilizează vechea instalaţie de gaze solicitându-i D. să găsească o soluţie tehnică pentru acesta, în condiţiile în care consumatorul nu poate suporta cheltuielile pentru contorizare separată.
La acest demers nu s-a dat un răspuns cu referire la solicitarea respectivă şi mai mult se afirmă prin întâmpinare că nu s-ar putea utiliza instalaţia existentă pentru că este depăşită tehnic deşi în prezent livrarea de gaze se face prin aceasta. Pentru a se înlătura această conduită care în context poate fi considerată abuzivă faţă de poziţia distribuitorului de gaze în raporturile cu consumatorii se impune, având în vedere şi disponibilitatea asociaţiei de locatari de a renunţa la contract şi de a sprijini demersurile recurentului, să se reanalizeze posibilităţile tehnice de asigurare a livrării gazelor către recurent şi de debranşare a caloriferului din uscătorie cu acordul asociaţiei de proprietari precum şi a poziţiei asociaţiei de locatari chiar dacă nu este parte în proces faţă de utilizarea vechii instalaţii şi a contorului care în prezent măsoară doar consumul recurentului.
Faţă de precizările de mai sus se constată că soluţia din apel nus-a bazat pe o analiză în context a sentinţei dedusă spre examinare din punctul de vedere al temeiniciei şi legalităţii acesteia de vreme ce nu a cerut intimatei să prezinte o soluţie tehnică pentru o situaţie proprie. Mai mult din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă că în anul 2005, intimata a insistat pentru contorizarea separată fără să ofere o alternativă tehnică pentru situaţia în care nu ar fi necesară dezafectarea vechii instalaţii.
Nefiind lămurite aceste chestiuni de fapt nu se poate analiza în recurs dacă refuzul intimatei de a încheia contract de furnizare separat şi de a-i factura direct recurentului consumul este întemeiat. Nu în ultimul rând este de reţinut că în cazul în care s-ar accepta rezilierea contractului de distribuţie cu asociaţia de proprietari, unicului beneficiar al vechiului contract, în speţă recurentului, nu i s-ar mai asigura livrarea de gaze, lucru nepermis în condiţiile în care nu există alternativă pentru consumator de a apela la alt distribuitor.
Având în vedere că Înalta Curte hotărâşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deplin stabilite, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul se va admite iar Decizia va fi casată în vederea completării probatoriilor pe baza cărora să se stabilească în mod corect raporturile juridice dintre părţi faţă de obiectul cererii deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.L., împotriva deciziei nr. 73 din 1 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 858/2007. Comercial → |
|---|
