ICCJ. Decizia nr. 913/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 913/2007
Dosar nr. 9925/1/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului F.V. la efectuarea investiţiilor în sumă de 400.000 lei scadente la 31 decembrie 2000 la societatea privatizată SC T.C. SA astfel cum rezultă din contractul de vânzare de acţiuni nr. 6/2000, cât şi obligarea la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 511 din 14 noiembrie 2005, a admis acţiunea şi a obligat pe pârât la efectuarea investiţiei de 400.000 lei, cu termen scadent la 31 decembrie 2000, la societatea T.C. SA, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitive a hotărârii.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie împotriva SC T.C. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul s-a obligat prin contractul de privatizare şi actul adiţional, conform clauzei de la art. 8.9 alin. (6) pct. e să investească în societatea T.C. SA suma de 400.000 lei pentru protecţia mediului şi să prezinte dovezi conform OG nr. 25/2002 şi HG nr. 489/2003, art. 6.
În apelul pârâtului, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 61 din 3 mai 2006, a respins, ca nefondat, acest apel apreciind că nu s-a dovedit cu acte realizarea investiţiilor. Se mai arată că dacă există obiective generatoare de poluare, reclamanta poate stabili cu vânzătorul, prin act adiţional, noi obiective de realizat, până la concurenţa valorii obligaţiilor asumate.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul F.V. invocând motive ce se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că, în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece pârâtul F.V. a pierdut pachetul de acţiuni majoritar ca urmare a înstrăinării în baza unei hotărâri judecătoreşti.
O altă critică priveşte greşita aplicare a art. 8 pct. 9 alin. (6) din contract privind investiţiile. Ceea ce producea poluarea era centrala termică şi aceasta a fost demolată. De altfel, considerându-se îndeplinite condiţiile de mediu impuse de autoritatea în domeniu, s-a eliberat autorizaţia de mediu nr. 395 din 7 august 2001, autorizaţia nr. 492 din 1 iulie 2003, reînoită an de an inclusiv pentru anul 2006.
Recursul pârâtului este fondat pentru următoarele considerente.
Se constată că prin contractele de vânzare-cumpărare din 2006 depuse la dosarul de recurs au fost înstrăinate un număr de 6 active ale SC T.C. SA, pentru acestea nemaiexistând obligaţia de realizare a investiţiilor de mediu deoarece nu se mai află în patrimoniul societăţii.
Pe de altă parte, autorizaţia de mediu nr. 492 din 1 iulie 2003 a fost revizuită şi o nouă aprobare s-a dat prin actul nr. 11 din 27 iunie 2005 pentru platforma industrială din Carei, Str. Uzinei, prelungită la zi.
Dovedindu-se respectarea obligaţiilor de mediu, cu actele noi depuse în recurs, rezultă că acţiunea este fără obiect deoarece nu mai există surse de poluare pentru care s-ar impune investiţii cu scopul de înlăturare a efectelor poluate.
În ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea excepţiei calităţii procesuale pasive, aceasta este neîntemeiată având în vedere că aprecierea calităţii s-a făcut corect la data introducerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul F.V.
Modifică Decizia nr. 61 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, în sensul că admite apelul pârâtului declarat împotriva sentinţei nr. 511 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, pe care o schimbă în tot şi respinge acţiunea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 911/2007. Comercial → |
|---|
