ICCJ. Decizia nr. 924/2007. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 924/2007
Dosar nr. 9208/54/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă.
Reclamantele SC T. Râmnicu Vâlcea şi SC I. SRL Slatina au solicitat să se dispună evacuarea pârâtei SC G.P. SRL Timişoara din spaţiul comercial situat în Slatina, judeţul Olt şi obligarea aceleiaşi pârâte la 140.000.000 lei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a spaţiului cu cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamantele artă că sunt proprietarele spaţiului în baza contractului de vânzare-cumpărare iar pârâtele deţin în mod abuziv spaţiul fără un contract de închiriere legal încheiat.
La acest dosar s-a conexat dosarul nr. 263/CAF/2006 în care reclamanta SC G.P. SRL a solicitat obligarea pârâţilor N.G., SC T. şi SC I. SRL la respectarea paşnicei folosinţe a spaţiului în litigiu şi obligarea la plata daunelor cominatorii iar ulterior a renunţat la judecată faţă de pârâtul N.G.
Se susţine că pârâtul N.G. nu a notificat intenţia de reziliere a contractului şi aceasta nu este opozabilă.
Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 323 din 10 mai 2005, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea cu obligarea la despăgubiri de 163.963.883 lei. A fost respinsă acţiunea conexă privind obligaţia de a face şi daunele cominatorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au cumpărat de la N.G. şi C., spaţiul comercial din care se solicită evacuarea pârâtei prin contractul autentic nr. 2036 din 16 septembrie 2005.
Anterior spaţiul fusese închiriat pârâtei în baza contractului nr. 303030 din 17 martie 2005 pentru o perioadă de 5 ani care însă nu a fost înregistrat în Cartea Funciară.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 168 din 4 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, acest apel reţinând că nu este opozabil reclamantelor contractul de închiriere deoarece nu a fost înscris în Cartea Funciară iar eventualele pretenţii decurgând din acest contract pot fi valorificate numai faţă de vechiul proprietar N.G., faţă de care însă s-a renunţat la acţiune.
Pe de altă parte rezilierea contractului de închiriere a fost operată în evidenţele Finanţelor Publice iar expertiza a determinat întinderea pagubei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.P. SRL Timişoara invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că nu era reziliat contractul de închiriere în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre N.G. şi SC I. SRL Slatina şi SC T. Râmnicu – Vâlcea. Adresa din 30 august 2005 a fost înregistrată, pro causa la 12 septembrie 2005, cu 2 săptămâni după rezilierea contractului dar instanţa a acceptat ca aceasta să producă efecte juridice.
O altă critică priveşte expertiza şi arată că este greşită deoarece nu s-a refăcut raportul după obiecţiunile depuse. Aceasta a determinat interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că există notificarea emisă de executorul judecătoresc V.C., la data de 3 noiembrie 2005, şi ea face referire la art. 11 pct. 9 din contractul nr. 303030 din 17 martie 2005 care prevede că rezilierea contractului se poate face din iniţiativa oricărei părţi.
În cuprinsul acestei notificări se face referire la încunoştiinţarea anterioară a pârâtei SC G.P. cu privire la intenţia sa de vânzare a spaţiului, fiind invitată chiar pârâta să cumpere spaţiul.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 9 din contractul nr. 303030 din 17 martie 2005 încheiat între N.G. şi pârâta SC G.P. SRL, acesta poate fi reziliat din iniţiativa oricărei părţi.
Înştiinţarea prealabilă prevăzută de art. 1436 C. civ., s-a realizat iar dovada rezultă şi din adresa nr. 331925 din 12 septembrie 2005 înregistrată la A.F.P. prin care se comunică rezilierea organului administrativ, aceasta solicitându-se a opera din 30 august 2005.
O adresă ulterioară a A.F.P. nr. 33577 din 28 septembrie 2005 din care rezultă că spaţiul în litigiu este închiriat de SC G.P. SRL denotă doar neverificarea de către cel care a eliberat-o a evidenţelor deoarece adresa nr. 331925 din 12 septembrie 2005 este înregistrată la aceeaşi A.F.P. şi ea nu poate fi ignorată pentru că priveşte rezilierea.
Prin urmare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2036 din 16 septembrie 2005 contractul de închiriere nr. 303030 din 17 martie 2005 era reziliat şi pârâta a fost corect evacuată de instanţa de fond pentru lipsa titlului şi obligată la despăgubiri conform expertizei dispuse în cauză.
Nici critica privind această expertiză nu este fondată fiind o chestiune de apreciere a probelor şi de întindere a cuantumului care nu poate face obiectul analizei în recurs nefiind o chestiune de legalitate ci una de temeinicie.
Negăsindu-se întemeiate niciunul dintre motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.P. Timişoara împotriva deciziei nr. 168 din 4 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 925/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 921/2007. Comercial → |
---|