ICCJ. Decizia nr. 939/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 939/2007
Dosar nr. 17828/2/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1160 din 11 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost anulate, ca netimbrate, cererile reclamanţilor P.M., F.M., M.S., G.R., R.I. şi S.E. prin care solicitaseră obligarea pârâţilor A.V.A.S. Bucureşti, F.N.I., SC S.I. SA şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea certificatelor de investitor deţinute în fond.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de către reclamanţii R.I. şi S.E. au fost admise prin Decizia comercială nr. 73 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa fiind desfiinţată iar cauza trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 1.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii că pentru termenul când s-a pronunţat instanţa de fond apelanta S.E. a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru, fără însă a se menţiona cuantumul acesteia iar apelantul R.I. a fost din eroare citat în Bucureşti şi nu în Braşov unde îşi avea domiciliul.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că în mod eronat cererile acestora pentru a fi despăgubiţi au fost anulate de către instanţa de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa a fost desfiinţată, iar în temeiul alin. (2) din acelaşi text legal cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei competente material şi teritorial, respectiv Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, despăgubirile solicitate nedepăşind valoarea de un miliard de lei, iar sediul pârâţilor fiind în raza acestei instanţe.
Nemulţumită de această decizie A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta apreciază că instanţa de apel a validat încălcarea competenţei de către Tribunalul Bucureşti care a soluţionat cauza în fond, cu încălcarea competenţei Judecătoriei sectorului 1, căreia îi revenea competenţa soluţionării prezentei cauze.
De asemenea, Decizia instanţei de apel este contradictorie întrucât s-a considerat competentă în soluţionarea apelului, ceea ce înseamnă implicit o recunoaştere a competenţei Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cauzei în fond pentru ca apoi să trimită cauza spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1.
În cazul în care tribunalul a fost competent în soluţionarea pe fond a cauzei, trimiterea spre rejudecare ar fi trebuit dispusă tot în favoarea acestei instanţe, ori, competenţa aparţine Judecătoriei sectorului 1.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta a invocat încălcarea competenţei unei alte instanţe de către instanţa de apel care s-a pronunţat în apelul declarat împotriva unei sentinţe de fond pronunţată de către tribunal.
Această critică este neîntemeiată şi în contradicţie cu cele stipulate în dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora curţii de apel îi revine competenţa soluţionării apelului declarat împotriva hotărârilor date în primă instanţă de către tribunal, caz în speţă.
De asemenea, recurenta este în eroare asupra soluţiei recurate şi celor invocate în criticile sale privind încălcarea competenţei Judecătoriei sectorului 1 deoarece instanţa de apel a reţinut prin Decizia supusă recursului de faţă că această instanţă, Judecătoria sector 1, este competentă în soluţionarea pricinii, aşa încât critica recurentei pe acest aspect este lipsită de obiect.
Cât priveşte contradictorialitatea motivării deciziei, invocată de recurentă, curtea apreciază critica drept nefondată deoarece instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1, după anularea sentinţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., aşa încât măsura dispusă este conform celor stipulate în aceste dispoziţii.
În consecinţă, recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 73 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 937/2007. Comercial → |
|---|
