ICCJ. Decizia nr. 964/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 964/2007
Dosar nr. 29631/2/2004
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantele A.M.N.G. şi A.I., au chemat în judecată pe pârâtele SC L. SA, SC Tac – T.A.C. SA, C.H.I.R. SA şi Ministerul Turismului şi au solicitat constatarea nulităţii absolute a actului prin care SC L. SA a constituit un drept de uzufruct pe timp de 20 de ani asupra hotelului, ştrandului şi Casei L. ca aport social la SC S.L. SA şi a nulităţii absolute a actului prin care SC L. SA a transmis dreptul de proprietate asupra hotelului, ştrandului şi Casei L. cu titlu de aport în natură la SC S.L. SA.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 9394 din 13 iulie 2004, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi s-a făcut dovada că reclamantele sunt moştenitoare ale defunctului C.A., nu au dovedit identitatea între fiul foştilor proprietari ai terenului pe care s-au construit imobilele şi C.A.M.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială 748 din 15 noiembrie 2005, a admis apelul reclamantelor, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare considerând că certificatul de moştenitor instituie o prezumţie legală relativă a calităţii de moştenitor, iar reclamantele au făcut dovada calităţii de succesor al autorului lor C.M.A., faţă de defunctul C.A., proprietarul imobilului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtele au declarat recurs.
Recurentele SC C. SA şi SC Tac – T.A.C. întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susţinut că instanţa de apel în mod greşit a considerat certificatul de moştenitor 70/3 mai 1999 un act ce face dovada absolută a calităţii procesuale active, a ignorat neconcordanţele cuprinse în actele de stare civilă a pretinsului autor al reclamantelor şi înscrisurile care dovedesc existenţa mai multor moştenitori ai defunctului A.C., certificatul invocat nefăcând dovada identităţii între C.A.M. şi A.C.C.; instanţa de apel nu a avut nici un indiciu că eliberând certificatul de moştenitor, notarul a verificat identitatea dintre autorul reclamantelor şi fiul pretinsului proprietar.
Recurentul Ministerul Turismului, susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii conferind certificatului de moştenitor nr. 70 din 30 mai 1999 prezumţia legală a calităţii de moştenitori a reclamantelor deşi din probele administrate nu rezultă identitatea între autorul reclamantelor şi proprietarul terenului pe care imobilele au fost construite. Instanţa de apel nu a sancţionat procedural încălcarea principiului unanimităţii, descendenţi ai defunctului C.A. fiind şi alte persoane.
Recurenta SC L. SA îşi întemeiază cererea sa pe motive similare: reclamantele nu au făcut dovada identităţii între autorul lor şi defunctul C.A., declaraţia de notorietate, cartea de muncă sau articolul „Profesorul C.C.A. la 90 de ani", nefiind o dovadă a acelei identităţi iar certificatul de moştenitor o dovadă absolută, prezumţia simplă cu care opera instanţa de apel fiind nelegală, pârâtele având calitatea de terţi faţă de actul invocat.
Recursul pârâtei SC L. SA va fi anulat ca insuficient timbrat.
Citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 19,3 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei, recurenta s-a conformat numai în parte obligaţiei legale stabilite.
Dispoziţiile art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligaţia timbrării anticipate a acţiunilor şi cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, sub sancţiunea anulării acestora, aşa încât neîndeplinit obligaţia cerută de lege, recurentei i se va aplica sancţiunea menţionată.
Recursurile celorlalte pârâte sunt nefondate şi vor fi respinse.
Prevederile Legii nr. 36/1995 stabilesc prezumţia legală relativă a certificatului de calitate de moştenitor, privind calitatea celui ce îl invocă.
Prin certificatul 70 din 30 mai 1005 eliberat de B.N.P. L., necontestat, se atestă că defunctul C.A. decedat la 16 septembrie 1948 a avut moştenitori pe A.M.C., autorul reclamantelor şi G.E.H., decedată.
Prevederile art. 76 şi 77 din Legea nr. 36/1995 coroborate cu cele ale art. 88 din acelaşi act normativ, conferă certificatului de calitate de moştenitor prezumţia relativă, până la anularea sa printr-o hotărâre judecătorească.
În acest sens, instanţa de apel a considerat, judicios, că nici un alt înscris nu are forţa probantă de natură să înlăture prezumţia.
Faptul că pârâtele sunt terţi faţă de actul notarial menţionat nu impiedica acţiunea judiciară împotriva acestuia, în condiţiile prevăzute de art. 88 din Legea nr. 36/1995.
Neîntemeiată este şi susţinerea potrivit căreia moştenitori ai defunctului C.A. sunt mai multe persoane. Acţiunea în constatarea nulităţii, apare drept o acţiune în conservare, care profită tuturor moştenitorilor, aşa încât este suficientă o singură manifestare de voinţă pentru protejarea drepturilor coproprietarilor.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile celorlalte pârâte împotriva deciziei comerciale nr. 748 din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC L. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 748 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca insuficient timbrat.
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC C.H.I.R. SA Bucureşti, SC T.A.C. SA şi MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 939/2007. Comercial → |
|---|
