ICCJ. Decizia nr. 985/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 985/2007
Dosar nr. 10668/1/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SRL Focşani a acţionat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea pentru plata sumei de 400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru o clădire proprietatea sa situată în comuna Jariştea, la care la data de 22 februarie 3004 s-a produs un incendiu şi care era asigurată la o valoare de 500.000 lei mijloace fixe, obiecte de inventar în valoare de 220.000 lei şi stoc marfă de 30.000 lei plus cheltuieli de judecată.
Instanţa investită cu soluţionarea acestei acţiuni, Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 44 din 25 aprilie 2005, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 384.652 lei despăgubiri civile plus dobânda legală de la data scadenţei, respectiv 29 aprilie 2004 şi până la data efectuării plăţii, cu cheltuielile de judecată aferente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că asigurarea încheiată de reclamantă cu societatea de asigurare nu a privit întregul imobil ci, numai magazinul şi discoteca.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, care, prin Decizia nr. 82/ R (îndreptată ulterior 82/ A prin încheierea din 26 septembrie 2005) din 27 iulie 2005, a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond şi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând că valoarea bunurilor asigurate a fost mai mică decât cea reală şi că data încheierii contractului de comodat nu este cea înscrisă în act, acesta fiind înlocuit după producerea incendiului, scopul fiind încasarea despăgubirii pentru bunurile personale ale administratorului societăţii reclamante.
Reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel şi împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 26 septembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, susţinând că în compunerea completului care a judecat apelul său nu au fost respectate prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
Prin Decizia nr. 2262 din 20 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, au fost respinse, ca nefondate, recursurile reclamantei, reţinându-se că neregularităţile procedurale invocate de reclamantă au fost remediate pe calea deschisă de dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care instanţa de apel a pronunţat o hotărâre corectă iar încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26 septembrie 2005 nu este contrară legii.
La data de 5 iulie 2006, SC R. SRL Focşani a formulat contestaţie în anularea acestei din urmă hotărâri motivată în drept pe prevederile art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ., cu următoarele critici:
- instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare de ordine publică precum cele referitoare la competenţa materială a instanţei civile;
- clauzele din contractul de asigurare au fost interpretate în favoarea asiguratorului;
- recursul la încheierea de îndreptare eroare materială nu a fost pus în discuţia părţilor iar în cuprinsul art. 281 C. proc. civ., compunerea completului nu se regăseşte printre cauzele pentru care se poate cere îndreptarea de eroare materială.
Contestaţia în anulare formulată de SC R. SRL Focşani este nefondată.
I. Contestaţia în anulare de drept comun prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., se referă la anularea unei hotărâri definitive dacă această hotărâre a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Din examinarea hotărârii pronunţată de instanţa de recurs, este de observat că Înalta Curte a fost sesizată referitor la compunerea instanţei cu acest unic motiv de recurs, pe care l-a examinat detaliat şi efectuând un control al deciziei recurate sub acest aspect l-a găsit nefondat şi a respins recursul reclamantului.
Aşadar, în prezenta contestaţie în anulare nu este întrunită condiţia prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
II. Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Aşadar greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motivele de casare care au format obiect de cercetare pentru instanţa de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau aplicării legii.
Contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să conducă la examinarea justeţei soluţiei pronunţate.
Contestatoarea SC R. SRL Focşani a motivat recursul său pe o singură critică aceea a compunerii instanţei prevăzută la pct. I de mai sus.
În aceste împrejurări, afirmaţia contestatoarei referitoare la neexaminarea unor motive de casare de către instanţa de recurs, nu este întemeiată.
Chiar dacă contestatoarea consideră că soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe calea procesuală a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei astfel atacate.
În consecinţă, nefiind îndeplinite prevederile art. 317, 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare de faţă urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC R. SRL Focşani, împotriva deciziei nr. 2262/20 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 978/2007. Comercial → |
|---|
