ICCJ. Decizia nr. 1371/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1371/2007
Dosar nou nr. 15847/54/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 23 din 18 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Orşova s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de Primăria Orşova împotriva pârâtei SC C.I. SRL Topleţ, având ca obiect reziliere contract de concesiune şi pretenţii, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că în raport de natura litigiului care este comercială şi de obiectul acţiunii, reziliere contract de concesiune, care nu este evaluabil în bani, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă aparţine tribunalului conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1531 din 13 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 8810/Com/2006, s-a declinat competenţa aceleiaşi cauze la Judecătoria Orşova, constatându-se conflictul negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în situaţia în care rezilierea contractului de concesiune s-a formulat pentru neplata unor datorii anterioare provenind din derularea contractului de închiriere nr. 15/1994 nu se poate reţine că rezilierea este un capăt de cerere principal, ci unul accesoriu.
S-a mai reţinut că soluţionarea acestei cereri depinde de valoarea restanţelor şi a investiţiilor realizate până la 30 ianuarie 2006 ce formează obiectul unui proces în curs din care a fost disjunsă prezenta cerere, competentă fiind tot instanţa care a fost investită cu soluţionarea cererii principale, Judecătoria Orşova.
Prin sentinţa nr. 90 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială s-a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Orşova şi Tribunalul Mehedinţi, stabilindu-se competenţa de soluţionare a acţiunii, având ca obiect cererea de reziliere a contractului de concesiune nr. 458/2005, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca litigiu de contencios administrativ.
În considerente s-a reţinut că drepturile şi obligaţiile părţilor din litigiu îşi au izvorul în contractul de concesiune a terenului şi închirierea obiectivului „ştrand orăşenesc Orşova", bunuri ce aparţin domeniului public al Municipiului Orşova, fiind înscrise în anexa nr. 3 la HG nr. 963/2002, conform menţiunii de la art. 2 din contract.
Că, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege şi contractul încheiat de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică ceea ce atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.
S-a mai avut în vedere că cererea de reziliere a fost promovată pe cale incidentală în cadrul unui proces născut tot în legătură cu executarea contractului de concesiune, cerere ce a fost disjunsă şi că, fără a se pronunţa asupra competenţei soluţionării cererii principale, nefiind investită în acest sens, instanţa ce are plenitudinea de competenţă în soluţionarea litigiilor născute din încheierea unui contract de concesiune de către o autoritate publică aparţine instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta care a invocat aplicarea greşită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs se aduc următoarele critici:
- Cererea principală ce face obiectul dosarului nr. 1657/2004 la Judecătoria Orşova a fost înregistrată la 3 septembrie 2004, iar Legea nr. 544/2004 (M. Of. nr. 1154/7.12.2001) competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei de faţă.
Recurenta consideră că, în raport de prevederile art. 27 din lege şi de momentul sesizării instanţei cu cererea principală, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Orşova.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, cauzele aflate pe rolul instanţelor la data în vigoare (6 ianuarie 2005) a legii vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
Rezultă că sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ actele administrate definite de art. 2 lit. c), respectiv şi contractele de concesiune încheiate de autorităţile publice după data de 6 ianuarie 2005.
În cauză, contractul de concesiune a terenului şi închiriere a obiectivului „ştrand orăşenesc Orşova" (nr. 458/2005) a fost încheiat la fata de 15 iulie 2005, iar instanţa a fost sesizată cu cererea în reziliere a contractului la data de 15 februarie 2006 când reclamanta şi-a precizat şi completat acţiunea în pretenţii ce face obiectul dosarului nr. 1667/2004 ce se află pe rolul Judecătoriei Orşova şi din care a fost disjunsă prezenta cauză.
În atare situaţie, în care este de necontestat caracterul de act administrativ al contractului ce face obiectul judecăţii, în raport de data perfectării acestuia şi data sesizării instanţei în mod corect s-a reţinut de către instanţa anterioară competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 544/2004, litigiile în care cel puţin una din părţi este o autoritate, iar conflictul s-a născut în legătură cu închirierea, executarea şi încetarea unui act administrativ, în speţă, contractul de concesiune, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Pe cale de consecinţă, nu pot fi primite criticile recurentei, sentinţa fiind dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Primăria Oraşului Orşova împotriva sentinţei nr. 90 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 914/2007. Comercial → |
|---|
