ICCJ. Decizia nr. 968/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 968/2007
Dosar nr. 18982/2/2005
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta S.N.A.M. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC R.D. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.151.990.210 lei rest de plată, la facturile emise în desfăşurarea contractului 15933/1996.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială 1591 din 8 aprilie 2005, a admis acţiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la 1.151.990.210 lei contravaloare produse şi la 69.955.773 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în derularea contractului reclamant a făcut livrări de produse pe care le-a facturat, iar pârâta a executat parţial obligaţia de plată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială 188 din 10 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei considerând că nu s-a încălcat dreptul la apărare prin refuzul de a acorda un nou termen, procedura prealabilă a concilierii a fost îndeplinită prin convocarea pârâtei în termenele prevăzute de lege pentru conciliere iar pe fondul cauzei, preţul apei minerale fiind stabilit printr-un act normativ nu se poate susţine că el a fost modificat unilateral.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel nelegal a considerat respectat dreptul la apărare cât timp respingând cererea, instanţa de fond nu a amânat pronunţarea pentru depunerea concluziilor scrise; nelegal a apreciat îndeplinite condiţiile procedurii prealabile a concilierii deşi nu au fost depuse la dosar înscrisurile doveditoare ale pretenţiilor.
Instanţa de apel a aplicat greşit legea când a reţinut caracterul legal al Avizului 490/2002 emis de Oficiul Concurenţei prin care s-a modificat preţul de livrare a apei minerale, deşi în contract părţile au convenit asupra unui alt preţ fără vreo stipulaţie expresă privind modificarea contractului prin acte normative.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 156 C. proc. civ., stabilesc obligaţia instanţei de a acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivat.
În condiţiile în care refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv instanţa va amâna, la cererea părţii, pronunţarea.
Instanţele de fond au interpretat judicios dispoziţiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la 30 martie 2005, pârâta a solicitat un termen pentru lipsă de apărare în vederea angajării unui apărător, fără nici o altă motivare a temeiniciei cererii şi fără a solicita, în condiţiile respingerii cererii, amânarea pronunţării în vederea depunerii concluziilor scrise.
Astfel, condiţia acordării termenului pentru lipsă de apărare, motivarea temeinică a cererii, nu a fost îndeplinită, iar pentru amânarea pronunţării, partea era obligată să solicite instanţei aceasta în vederea depunerii concluziilor scrise, condiţie neîndeplinită.
Scopul procedurii prealabile a concilierii directe, a fost determinat de posibilitatea părţilor de a încerca soluţionarea pe cale necontencioasă a litigiului.
Refuzul părţii convocate de a participa la conciliere nu este de natură a-i permite acesteia să invoce neregularitatea sesizării instanţei.
Prin adresa 54198 din 28 octombrie 2004, reclamanta invită pe pârâtă la soluţionarea amiabilă a litigiului, anexând convocării actele pe care se sprijină pretenţiile sale, îndeplinind astfel cerinţele legii pentru promovarea unei acţiuni judiciare.
În privinţa caracterului legal al Avizului 490/2002 al Oficiului Concurenţei, este de remarcat Decizia 5325 din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost cenzurată atât legalitatea cât şi temeinicia actului normativ menţionat.
Stabilind preţul minim al apei minerale, Oficiul Concurenţei s-a supus dispoziţiilor OUG nr. 17/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, natura avizului emis fiind determinată de actul normativ în aplicarea căruia a stabilit preţul în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol natural.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 188 din 10 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.D. SA Rieni împotriva deciziei comerciale nr. 188 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.N.A.M. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 972/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 800/2007. Comercial → |
|---|
