ICCJ. Decizia nr. 796/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 796/2007
Dosar nr. 9156/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1580 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, s-a admis acţiunea înaintată de reclamanta SC A. SA Slimnic, reprezentată de lichidatorul judiciar S.M. împotriva pârâtei SC P.H. SA Bucureşti şi ca urmare pârâta a fost obligată să lase în deplină posesie reclamantei imobilul înscris în C.F. dispunând totodată şi evacuarea pârâtei din acest imobil.
Pârâta a fost obligată să plătească suma de 13.585.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 326/1996 Tribunalul Sibiu a obligat SC H. SA Slimnic să plătească SC P.H. SA Bucureşti sumele de 213.031 dolari S.U.A. şi 631.037.439 lei penalităţi de întârziere, sentinţă pusă în executare şi ca urmare la licitaţia organizată în data de 4 septembrie 2000 imobilul F. A + 1 şi teren în suprafaţă de 57686 m.p. înscris în C.F. Slimnic a fost adjudecat de creditoarea SC P.H. SA contra sumei de 1.050.000.000 lei, fiind emisă de vânzătoare factura fiscală nr. 4453902, iar pârâta a procedat apoi la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat.
S-a mai reţinut că prin Încheierea pronunţată la data de 2 octombrie 2000 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei SC H. SA Slimnic numind administrator judiciar, iar ulterior lichidator judiciar în urma trecerii în faliment a debitoarei.
Lichidatorul judiciar în temeiul art. 44 din Legea nr. 64/1995 a introdus la Tribunalul Sibiu acţiune, solicitând anularea constituirii şi transferului de proprietate asupra Fermei nr. 4 Slimnic dispusă în favoarea SC P.H. SA Bucureşti şi ca urmare prin sentinţa nr. 3499 din 11 decembrie 2002 aşa cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1069 din 23 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, acţiunea a fost admisă constatând nulitatea contractului autentificat sub nr. 2781 din 5 noiembrie 1998 privind constituirea ipotecii asupra imobilului F. nr. 4 Slimnic, constatării nulităţii tuturor actelor subsecvente încheierii acestui contract, precum şi a încheierilor de intabulare sau de transcriere în cărţile funciare, inclusiv restabilirea situaţiei anterioare şi stornarea transferului de proprietate.
S-a mai reţinut că în urma acestei hotărâri lichidatorul judiciar a promovat acţiunea – solicitând obligarea pârâtei SC P.H. SA să lase în deplină posesie şi folosinţă a SC H. SA imobilul din litigiu înscris în CF Slimnic construcţii şi teren de 57686 m.p. transcris în CF 4535 Slimnic şi să-l evacueze, predând în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, acţiune care s-a constatat a fi întemeiată având în vedere prevederile articolului 450 C. civ. şi Decizia civilă nr. 1069/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus cu putere de lucru judecat anularea contractului nr. 2781 şi a actelor subsecvente, inclusiv restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi stornarea în contabilitatea falitei a operaţiunilor referitoare la transferul de proprietate.
Prima instanţă a mai reţinut că potrivit art. 22 alin. (3) din legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 modificată, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale şi ca urmare apărarea pârâtei în sensul că proprietatea sa asupra imobilului este dovedită cu factura fiscală şi ordinul de compensare nu poate fi reţinută, întrucât aceste acte nu reprezintă titluri de proprietate valabile, iar pârâta îşi poate realiza eventualele creanţe în cadrul procedurii colective a falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC P.H. SA Bucureşti, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Apelul a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 60 din 7 aprilie 2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC P.H. SA Bucureşti solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi „a nu i se acorda cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu le-a solicitat".
În recursul său, indicând ca temei de drept prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă următoarele motive:
1. Instanţa de fond a acordat reclamantei mai mult decât a cerut respectiv i-a acordat cheltuieli de judecată în valoare de 13.585.000 lei deşi reprezentantul acesteia nu a solicitat cheltuieli de judecată iar instanţa de apel a menţinut nelegal această soluţie.
2. În cadrul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta critică hotărârile instanţelor de fond şi de apel pentru aprecierea greşită a situaţiei de fapt.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constă că acesta este nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale atunci când a apreciat că instanţa de fond nu a dat reclamantei mai mult decât a cerut prin aceea că a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată. Instanţa de apel în mod corect a avut în vedere împrejurarea că în primul ciclu procesual reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată şi pârâta a fost obligată la acestea iar în al doilea ciclu procesual reclamanta nu a mai justificat noi cheltuieli de judecată. De aceea instanţa de fond în al doilea ciclu procesual a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă doar a cheltuielilor pretinse şi efectuate de aceasta în primul ciclu procesual (13.585.000 lei).
Criticile recurentei din cel de al doilea motiv de recurs invocat au vizat doar aprecierea greşită de către instanţe a situaţiei de fapt şi nu aduce nici o critică de nelegalitate hotărârii instanţei de apel, ori, un asemenea motiv nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. şi deci nu poate face obiectul unei examinări în calea de atac extraordinară a recursului.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.H. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 60 din 7 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 797/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1001/2007. Comercial → |
|---|
