ICCJ. Decizia nr. 980/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 980/2007
Dosar nr. 16147/1/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.T.S.R. SA, a chemat în judecată pe pârâta B.B. SA sucursala Cluj, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 40.000 mărci germane sau contravaloarea în lei pentru nerespectarea destinaţiei sumelor vărsate cu titlu de aport la capitalul social.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă 324/C/1998, rămasă irevocabilă prin Decizia 995 din 11 martie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii la Tribunalul Cluj.
Prin cererea de intervenţie în interesul reclamantei, intervenientul K.K. a solicitat admiterea acţiunii întrucât între părţi a intervenit o cesiune de creanţă în temeiul căreia a plătit pârâtei datoria reclamantei urmând ca restituirea să se realizeze eşalonat.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă 398/ C din 29 februarie 2001, a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtei, a cărei denumire s-a schimbat în A.B., şi cererea de intervenţie, considerând că banca nu a modificat destinaţia sumelor de bani depuse ci a acoperit o creanţă anterioară, iar prejudiciul nu a fost dovedit.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă 56 din 14 noiembrie 2002, a admis în parte apelurile reclamantei şi intervenientului, a schimbat sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea şi cererea de intervenţie obligând pe pârâtă să plătească reclamantei dobânda la vedere calculată pentru suma de 46.952,34 mărci germane pe perioada 8 septembrie 1995 – 12 decembrie 1995 şi la 27.025.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pârâta era obligată să respecte dispoziţiile legii bancare şi să îşi organizeze activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente, aşa încât avea obligaţia să respecte destinaţia sumelor vărsate cu titlu de capital social al societăţii reclamante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia 1178 din 23 martie 2006, a admis recursurile reclamantei şi pârâtei, a casat Decizia curţii de apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, considerând că minuta sentinţei din 28 februarie 20091 a tribunalului nu a fost semnată de către grefier şi a cuprins numai o parte din dispozitivul acesteia, încălcând prevederile art. 258, 261 C. proc. civ., în forma existentă la momentul pronunţării.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă 183 din 21 noiembrie 2006, a admis apelurile reclamantei şi intervenientului a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza acestei instanţe pentru rejudecare, invocând considerentele deciziei de casare.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., încălcând îndrumările date de instanţa de recurs.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 315 C. proc. civ., obligă judecătorii fondului să se conformeze hotărârii instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate.
Competenţa instanţei ce urmează a soluţiona fondul litigiului a fost stabilită prin Decizia de casare, ca fiind curtea de apel, supunând analizei textul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma redactată la data pronunţării hotărârii instanţei de apel, prin care, acestui grad de jurisdicţie nu-i mai era permisă trimiterea spre rejudecare.
Este adevărat însă că principiul procedural al aplicării legii în timp nu a fost supus dezbaterii în faţa instanţei de recurs, dacă acesta a stabilit cu autoritate de lucru judecat competenţa instanţei de apel în soluţionarea fondului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei civile 183 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, va casa hotărârea judecătorească şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru soluţionarea fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.B.R. SA, sucursala Cluj Napoca.
Casează Decizia civilă nr. 183/2006 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 976/2007. Comercial → |
|---|
