ICCJ. Decizia nr. 972/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 972/2007
Dosar nr. 11588/1/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC M.C. SRL Ceptura, a chemat în judecată pe pârâtele SC K. SRL Girov şi SC P. SRL Ploieşti, solicitând obligarea acestora să sisteze comercializarea vopselei K.E. sub sancţiunea pedepsei de 1.000 euro/zi, obligarea pârâtei SC K. SRL să sisteze producţia de vopsea K.E. şi publicarea dispozitivului hotărârii într-un cotidian de răspândire naţională, întrucât înscrierea pe etichetă a cuvântului E. realizată în culori identice îi afectează dreptul său protejat prin înregistrarea la O.S.I.M.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa 91 din 6 martie 2006, a respins excepţia de necompetenţă teritorială, a admis excepţia de prematuritate a acţiunii şi a respins cererea ca prematur formulată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei (art. 9 C. proc. civ.), iar protecţia însemnului pe etichetă E. se poate realiza numai titularului certificatului de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, de la data publicării în M. Of., condiţie nerealizată de reclamantă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 154 din 2 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, considerând că obiectul acţiunii este comercial: obligarea de a sista producţia şi comercializarea vopselei K.E. şi nu drepturile conferite de certificatul de înregistrare eliberat de O.S.I.M.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recurenta susţine că obiectul acţiunii „sistarea comercializării" şi „sistarea producţiei de vopsea K.E. reprezintă un proces referitor la dreptul de proprietate industrială iar competenţa de soluţionare aparţine secţiilor civile ale instanţelor. Încălcând normele speciale de competenţă instanţele de fond au nesocotit prevederile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. şi art. 34 din Legea nr. 304/2004.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Problema protecţiei dreptului de protecţie industrială se rezolvă în funcţie de existenţa sau inexistenţa unui drept exclusiv, iar realizarea sa este asigurată prin acţiunea în contrafacere.
Potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 129/1992 dreptul exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial este protejat începând cu data publicării cererii persoanei fizice sau juridice îndreptăţiră la eliberarea certificatului de înregistrare. Dispoziţiile art. 23 din actul normativ citat stabilesc publicarea în M. Of., iar nerealizarea acestei condiţii de către reclamantă, nu o poate îndreptăţi la o acţiune în contrafacere specifică protecţiei dreptului de creaţie intelectuală şi de protecţie industrială.
Astfel, exploatarea concurenţială a unor produse care nu beneficiază de protecţia specială instituită de lege poate fi reprimată indirect, întrucât marca este neprotejată, prin acţiunea în concurenţă neloială. Însă, fără a beneficia de protecţia specială, actele de concurenţă sunt permise.
Dreptul concurenţei comerciale nu reglementează fapte de comerţ care alcătuiesc obiectul principal al Dreptului comercial, ci fapte distincte ce scapă din reglementarea acestuia, precum confuzia provocată deliberat cu produsele unei alte entităţi. El urmăreşte, în esenţă, asigurarea libertăţii pieţei, prin înfrângerea exceselor de concurenţă.
De aceea instanţele comerciale şi-au definit competenţa asupra obiectului dedus judecăţii, obligaţia de sistare a producţiei şi comercializării, caracterizat drept acţiune în concurenţă, singura posibilă în condiţiile lipsei de publicitate a cererii privind certificatul de înregistrare O.S.I.M.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 154 din 2 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL împotriva deciziei nr. 154 din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios - administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 968/2007. Comercial → |
|---|
