ICCJ. Decizia nr. 1001/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1001/2007
Dosar nr. 10107/1/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin Decizia nr. nr. 57/ Ap din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 895/ C din 9 noiembrie 2005 şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţate la 15 decembrie 2005 în dosarul nr. 1337/2005 al Tribunalului Braşov. Prin aceeaşi decizie apelanta a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimată reclamantă SC V. SA.
Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 771 din 20 aprilie 2005, a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilului înscris în CF 25573 Braşov, situat în Braşov, Str. Grigore Ureche, şi a obligat-o pe pârâtă la cheltuieli de judecată.
Această sentinţă a fost îndreptată prin încheierea de la 15 decembrie 2005 în sensul că anul în care a fost autentificat contractul a cărui nulitate s-a constat a fost trecut din eroare 2005, corect fiind 2004.
Instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond deoarece voinţa reclamantei a fost aceea de a anula contractul din 2004, acesta fiind singurul intervenit între părţi, iar prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nu se poate considera că a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată. Au fost înlăturate susţinerile privitoare la încălcarea principiului disponibilităţii, al contradictorialităţii şi la încălcarea dreptului de apărare.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat recurs pârâta care, deşi a indicat expres motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., a reiterat practic criticile invocate şi în faţa instanţei de apel. Acestea vizau, în principal încălcarea principiilor disponibilităţii, contradictorialităţii, încălcarea dreptului la apărare, soluţionarea cauzei cu încălcare lipsei calităţii procesuale active şi pasive. Se mai critică şi greşita aplicare a dispoziţiilor legale privitoare la timbrajul cererii reclamantei.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Din dezvoltarea motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, nu rezultă care atribuţie a puterii judecătoreşti a fost încălcată de către instanţa de apel. Soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale fără citarea părţilor nu este o încălcare a vreuneia dintre atribuţii, ci numai o aplicare la speţă a dispoziţiilor art. 281 alin. (2) teza 2 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa dispune citarea părţilor numai dacă apreciază că este necesar să dea anumite lămuriri. Ori în cauză era mai mult decât evident că reclamanta a dedus judecăţii contractul din 2004, singurul dealtfel intervenit între părţi.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 nu este confirmat de înscrisurile dosarului, în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de fond ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.
În cauză nu s-a încălcat principiul disponibilităţii, care de altfel operează în favoarea reclamantei şi nu a pârâtei. Reclamanta fiind aceea care s-ar putea declara nemulţumită de faptul că instanţa i-ar fi încălcat dreptul de fixa cadrul procesual, şi nicidecum pârâta.
În speţă nu s-a încălcat nici principiul contradictorialităţii. Deşi reclamanta a solicitat prin petitul acţiunii anularea contractului nr. 771 din 20 aprilie 2005, în final aceasta indică în mod clar contractul nr. 771 din 20 aprilie 2004 pe care îl şi anexează cererii de chemare în judecată. Pârâta formulează întâmpinare, se apără şi indică expres tot contractul din 2004, şi nu din 2005.
Aşadar nici instanţele şi nici părţile nu s-au aflat în eroare asupra obiectului dosarului, singura eroare materială, de dactilografiere privitoare la anul încheierii contractului fiind îndreptată în mod legal de către prima instanţă.
Rezultă, în consecinţă, pentru temeiurile de fapt şi de drept reţinute că soluţia instanţei de apel este temeinică şi legală, urmând a fi menţinută.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL ODORHEIU SECUIESC împotriva deciziei nr. 57/ Ap din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL ODORHEIU SECUIESC împotriva deciziei nr. 57/ Ap din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 796/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1007/2007. Comercial → |
|---|
