ICCJ. Decizia nr. 1006/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1006/2008
Dosar nr. 7503/1/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 2791 din 29 aprilie 1998, reclamanta CM U. Suceava a chemat-o în judecată pe pârâta SCCA C. Suceava, pentru a dispune evacuarea acesteia din spaţiul situat în municipiul Suceava, în suprafaţă de 45 mp şi pentru a fi obligată să-i plătească suma de 13.047.300 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe care ar fi încasat-o, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta refuză să elibereze spaţiul menţionat, deşi nu are niciun drept locativ, spaţiu care se află în proprietatea sa, conform protocolului din 4 mai 1993, dreptul de proprietate fiind înscris în CF Suceava.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus înscrisuri la dosar şi a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că nu deţine niciun spaţiu al reclamantei, că suprafaţa de 33.605 mp se află în proprietatea sa, conform actului de partaj din 4 mai 1995, înscriindu-şi dreptul de proprietate în Cartea Funciară.
Prin sentinţa nr. 426 din 11 mai 2000, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiile comerciale situate la subsolul imobilului, în suprafaţă de 33,59 mp, identificate conform anexei şi colorate în verde în raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.S. şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Totodată a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 13.731.385 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe perioada 1995 - martie 1999, precum şi suma de 1.717.338 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că spaţiul în litigiu se află în proprietatea reclamantei, conform actelor aflate la dosar şi a raportului de expertiză efectuat în cauză, iar pârâta deţine acest spaţiu fără niciun drept, motiv pentru care cererea privind evacuarea pârâtei este pe deplin justificată.
Totodată, în temeiul art. 998 C. civ., instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiat şi capătul de cerere privind daunele pretinse de reclamantă, suma pretinsă fiind echivalenta chiriei pe care ar fi încasat-o dacă ar fi închiriat spaţiul comercial din litigiu.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, invocând faptul că nelegal a fost admisă acţiunea, instanţa de fond ignorând apărările sale, întrucât ea este proprietara suprafeţei de 33,61 mp, pe care o deţine încă din anul 1991 şi că în actul de partaj există mai multe greşeli, inclusiv numerotarea încăperilor.
Ca urmare, a arătat apelanta, nelegal a fost obligată şi la plata daunelor, întrucât reclamanta nu a dovedit suma pretinsă şi nici nu a încheiat cu ea vreun contract.
Prin Decizia nr. 104 din 8 martie 2001, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate, reţinând eronată numerotare a încăperilor în protocolul şi actul de partaj încheiat, respectiv neconfruntarea planului întocmit la data încheierii protocolului şi a actului de partaj aşa încât pârâta nu ocupă alt spaţiu decât cel pe care-l avea în folosinţă în momentul actului de partaj.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către reclamantă a fost admis de către Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 6954 din 20 noiembrie 2002, decizie atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 1241 din 4 martie 2003.
Conform indicaţiei Curţii Supreme de Justiţie menţionată în Decizia pronunţată în recurs, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate.
Rejudecând apelul declarat de pârâtă, prin Decizia nr. 12 din 17 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, l-a respins, ca nefondat, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 33.009.236 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin procesul – verbal din 4 mai 1993 încheiat în urma divizării fostului U.J.C.M. Suceava, reclamanta a devenit proprietara suprafeţei de 101 mp, situată la subsolul imobilului aflat în Suceava, suprafaţă notată de la 1 la 5 în planul de situaţie anexă la procesul - verbal.
Ulterior, în baza procesului - verbal menţionat, părţile au încheiat actele de partaj autentificate din 23 iunie 1995 şi 6 mai 1996, revenindu-i reclamantei spaţiile numerotate de la 1 la 5 în planul de situaţie, iar pârâtei spaţiul notat cu nr. 7, fiecare dintre părţi înscriindu-şi dreptul de proprietate în cartea funciară.
Din actele aflate la dosar, inclusiv din cele două rapoarte de expertiză efectuate atât la instanţa de fond, cât şi în apel, rezultă fără echivoc, faptul că pârâta deşi este proprietara spaţiului numerotat cu 7, ocupă fără drept spaţiile din litigiu, numerotate cu 1 şi 2 în suprafaţă e 33,61 mp identificate cu culoarea albastră în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Susţinerile apelantei, privind eronata numerotare a încăperilor şi că deţine spaţiile din litigiu încă din 1970, nu pot fi luate în considerare, având în vedere faptul că a semnat fără obiecţiuni, actul de partaj din 23 iunie 1995, prin care i s-a atribuit încăperea nr. 7, iar afirmaţia că această încăpere ar fi fost atribuită numitului B.N., nu este reală fiind infirmată chiar de acesta, prin declaraţia autentificată din 23 iunie 2003 din care rezultă că a primit în folosinţă încăperea menţionată, chiar de la directorul pârâtei SCCA C. Suceava, B.I., şi de la preşedinta SCCA C. Suceava, D.D.
Aşadar, pârâta deşi era îndrituită să deţină, conform cotelor menţionate, încăpere numerotată cu 7, deţine fără drept încăperile numerotate cu 1 şi 2 aflată în proprietatea reclamantei.
Nici motivul de apel vizând eronata obligare la plata daunelor, nu poate fi reţinut, fiind evidentă prejudicierea reclamantei prin deţinerea abuzivă a celor două spaţii proprietatea acesteia, iar cuantumul sumei a fost dovedit reprezentând chirie pe care reclamanta ar fi încasat-o dacă ar fi avut folosinţa spaţiilor în litigiu, nu numai nuda lor proprietate.
Luând în considerare cele învederate mai sus, cum instanţa de fond în mod corect a făcut aplicaţiunea art. 480 şi art. 998 C. civ., instanţa de apel a respins motivele de apel, dovedindu-se a fi neîntemeiate.
Împotriva deciziei Curţii de Apel, au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta - reclamantă CM U. Suceava critică Decizia pronunţată de instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate şi asupra tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat. Solicită, drept urmare, admiterea recursului său, în sensul acordării sumei de 19.580.940 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce nu au fost acordate de către Curtea de Apel Suceava şi a sumei de 45.403.923 lei ce rezultă ca diferenţă până la suma de 58.451.223 lei, reprezentând actualizarea chiriei în cuantum de 13.047.300 lei.
Recurenta - pârâtă SCCA C. SA Suceava susţine că Decizia Curţii de Apel este nelegală, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, C. proc. civ., fiind incidente şi dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei, în principal, casând hotărârile şi trimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului, iar în subsidiar, respingerea acţiunii reclamantei. Formulează şi o cerere specială, motivată de existenţa pe rolul Tribunalului Suceava a unui dosar, având ca obiect „constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de partaj", care consideră că reprezintă o chestiune prejudicială pentru rezolvarea prezentei cauze în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. şi solicită suspendarea judecării dosarului de faţă.
Asupra recursurilor formulate de părţi, Înalta Curte constată următoarele:
Urmare cererii recurentei - pârâte, întemeiate pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum s-a arătat mai sus, la 28 aprilie 2004, instanţa de recurs a suspendat judecarea recursurilor reclamantei şi pârâtei, împotriva deciziei recurate, până la soluţionarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei ce poartă asupra dreptului de proprietate pentru spaţiile în litigiu, măsură ce a fost menţinută la mai multe termene de judecată, până când din concluziile scrise ale recurentei - reclamante depuse la dosar la 1 iunie 2007 şi verificările efectuate în evidenţa informatizată a instanţelor a rezultat că dosarul nr. 3030/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionat prin Decizia nr. 467 din 1 februarie 2007, iar la termenul din 10 octombrie 2007, reprezentantul recurentei - pârâte a menţionat că hotărârea (426 din 11 mai 2000 a Tribunalului Suceava) a fost executată atât sub aspectul evacuării, cât şi al daunelor şi faţă de soluţionarea dosarului nr. 3030/1/2005 nu mai subzistă motivul de suspendare a judecăţii şi a depus la dosar o declaraţie de retragere a recursului, motivată de retragerea acţiunii în dosar nr. 3030/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie „rezolvând dosarul pe cale amiabilă".
Deşi s-a mai acordat un termen în cauză pentru ca recurenta - reclamantă să confirme rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, prin retragerea şi a propriului recurs, acest fapt nu s-a mai produs, rezultând că recurenta - reclamantă îşi menţine pretenţiile formulate în propriul recurs.
Astfel fiind, în ce priveşte recursul pârâtei, urmează a se lua act de retragerea recursului, conform declaraţiei de retragere depusă la data de 10 octombrie 2007.
Referitor la recursul reclamantei, urmează a se reţine că motivele invocate în cererea de recurs formulată la 1 septembrie 2003, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. privesc netemeinicia hotărârii criticate în baza unui text legal abrogat la acea dată (pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005, în prezent fiind din nou abrogat), astfel încât nu pot fi primite şi, oricum, nu erau de natura celor care să justifice desfiinţarea deciziei Curţii de Apel, deja pusă în executare.
Reţinându-se, drept urmare, că nu există niciun motiv întemeiat care să conducă la desfiinţarea deciziei Curţii de Apel aceasta va fi menţinută şi se va respinge recursul reclamantei CM U. Suceava, ca nefondat.
Se va lua act de renunţarea recurentei - pârâte SCCA C. SA Suceava la judecarea recursului declarat împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CM U. Suceava împotriva deciziei nr. 12 din 17 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Ia act de renunţarea recurentei - pârâte SCCA C. SA Suceava la judecarea recursului declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1007/2008. Comercial → |
|---|
