ICCJ. Decizia nr. 706/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia: 706/2008
Dosar nr. 29401/1/2004
(nr. vechi: 9180/2004)
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC E. SA a chemat în judecată societatea SC P.M.T. SRL (devenită SC A.I. SRL) în urma schimbării denumirii şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata contravalorii folosinţei Hotelului M. calculată pe perioada 1 ianuarie 2002 până la predarea efectivă a activului precum şi la plata dobânzii legale calculată la cuantumul pretenţiilor în sumă de 11.156 dolari S.U.A.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7370 din 9 octombrie 2003 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată pe baza probelor administrate reţinând că pe perioada 1 noiembrie 2002 – 21 februarie 2002 pârâta nu a achitat contravaloarea locaţiei de gestiune, suma datorată cu acest titlu fiind purtătoare de dobândă comercială.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Constanţa care prin Decizia nr. 176 din 13 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P.M.T. SRL Constanţa. Criticile invocate de pârâta - apelantă prin care a susţinut că nu a folosit imobilul în perioada reclamată au fost respinse de instanţa de apel pe considerentul că după expirarea contractului apelanta nu a dovedit că a întreprins acte de trecere a activului în conservare. Curtea a respins şi criticile în legătură cu modalitatea de plată a locaţiei de gestiune diferenţiată după cum era perioadă de sezon sau extrasezon cât şi criticile referitoare la eşalonarea plăţii locaţiei anuale pe motivul că această eşalonare priveşte perioada de valabilitate a contractului.
Împotriva deciziei nr. 176 din 13 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta SC P.M.T. SRL care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. pentru a susţine că soluţiile pronunţate anterior sunt nelegale şi netemeinice. În esenţă, s-a susţinut că după expirarea contractului de locaţie şi-a exercitat dreptul de retenţie şi ca atare a fost obligată greşit la plata lipsei de folosinţă. Recurenta a considerat că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de apel faptul că nu a prezentat dovezi din care să rezulte că hotelul nu a fost folosit şi tot greşit a considerat că s-a apreciat de Curte faptul că erau îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Pentru aceste motive s-a considerat îndreptăţită să solicite admiterea recursului şi în fond respingerea acţiunii.
După promovarea recursului, prin sentinţa nr. 1290 din 26 aprilie 2005, împotriva recurentei care şi-a schimbat denumirea din SC P.M.T. SRL în SC A.I. SRL s-a deschis procedura insolvenţei astfel că în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, s-a dispus suspendarea judecării recursului.
Suspendarea a fost menţinută până la data de 14 decembrie 2007 când s-a comunicat sentinţa rămasă irevocabilă prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea pârâtei debitoare din Registrul Comerţului.
Înalta Curte, după repunerea pe rol a cauzei, conform art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii civile a debitoarei recurente care în plan procesual se reflectă în lipsa capacităţii procesuale.
În acest sens este de reţinut că potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, „Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române". Aceasta înseamnă că după îndeplinirea formalităţilor de constituire, în condiţiile legii, societatea comercială este „investită" cu personalitate juridică care implică anumite consecinţe juridice. Printre efectele personalităţii juridice se înscrie şi dreptul societăţii de a sta în justiţie ca reclamantă sau pârâtă. Acest drept subzistă până la data radierii societăţii din registrul comerţului, acesta fiind în realitate şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică.
În speţă, recurenta ca orice persoană juridică a avut capacitate juridică, a dobândit drepturi şi obligaţii, a participat la circuitul civil, şi-a exercitat drepturile săvârşind acte juridice şi a dobândit dreptul de a sta în instanţă pentru a-şi apăra interesele în calitate de recurentă.
Aceste drepturi au subzistat până la momentul când societatea recurentă a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului. Dinacest moment menţionata societate nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. proc. civ. se va admite excepţia luată în examinare, iar recursul va fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a SC A.I. SRL, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Constanţa împotriva deciziei civile nr. 176 din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 707/2008. Comercial → |
|---|
