ICCJ. Decizia nr. 1016/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1016/2008
Dosar nr. 2088/90/2006
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10544/2005 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamanta D.R.D.P. Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să o oblige pe pârâtă să se prezinte la sediul reclamantei în vederea încheierii contractului de utilizare a zonei de drum şi să plătească suma de 1.533,79 lei cu titlu cheltuieli pentru utilizarea zonei de drum începând cu data de 2 noiembrie 2003 împreună cu penalităţile aferente.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâta ocupă o suprafaţă de 48 mp din zona drumului public aşa cum este delimitată de OG nr. 43/1997 însă refuză să plătească tarifele de utilizare prevăzute de art. 47 alin. (4) din OG nr. 43/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 22 din 9 ianuarie 2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 2088/90/2006.
Prin sentinţa nr. 373 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta D.R.D.P. Craiova, împotriva pârâtei SC F. SRL Râmnicu Vâlcea şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.533,79 lei despăgubiri şi suma de 953,37 lei cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere privind încheierea contractului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din expertiza tehnică efectuată în cauză, tribunalul a constatat că, în zona Râureni, din municipiul Râmnicu Vâlcea, pârâta are un punct de lucru şi ocupă din zona drumului public o suprafaţă de 57,16 mp, delimitată cu roşu în schiţa anexă la raportul de expertiză, suprafaţă acoperită cu dale de beton şi cu o placă betonată.
Potrivit art. 47 alin. (4) din OG nr. 43/1997, pentru ocuparea zonei drumurilor prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare acceptate de administraţia drumurilor, se aplică tarife de utilizare care se constituie ca venituri la dispoziţia administratorului.
Apelul declarat de pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 96/AC din 26 septembrie 2007 reţinând în considerente că pârâta, a amplasat, fără acceptul administraţiei drumurilor, pe terenul din litigiu, în suprafaţă de 57,1 mp construcţii, respectiv dale din beton şi o placă betonată, aşa cum prin dispoziţiile art. 47 din OG nr. 43/1997, ocupând o porţiune din domeniul public.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că ambele instanţe au interpretat greşit dispoziţiile art. 46 şi art. 47 din OG nr. 43/1997 – respectiv noţiunea de „ocuparea zonei drumului public" cât şi a noţiunii de „construcţii" întrucât pârâta nu a ocupat şi nu ocupă nici o porţiune din drumul public cu construcţii, instalaţii sau panouri publicitare subteran sau suprateran.
În mod greşit s-a apreciat de ambele instanţe că dalele de beton puse peste un şănţuleţ adânc de 10 cm reprezintă o „construcţie" astfel că obligarea pârâtei la plata sumei de 1.533,79 lei despăgubiri echivalente cu tariful de utilizare a zonei de drum reprezintă un abuz şi nu are temei legal.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei atacate şi respingerea acţiunii.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanţe, în mod greşit au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând hotărâri netemeinice şi nelegale.
Criticile formulate de recurenta - pârâtă sunt întemeiate, în sensul că din verificarea probelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale pe care şi-a întemeiat acţiunea reclamanta respectiv art. 46 şi art. 47 din OG nr. 43/1997 rezultă că ambele instanţe au apreciat greşit textul de lege invocat cu privire la noţiunile de „ocupare a zonei drumului public şi a noţiunii de „construcţie" astfel:
Potrivit art. 46 realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare a oricărei construcţii sau instalaţii, în orice scop, care să nu pericliteze siguranţa circulaţiei, se face cu respectarea legislaţiei în vigoare privind amplasarea şi autorizarea executării construcţiilor şi numai cu acordul prealabil al administratorului drumului.
Potrivit art. 47 din OG nr. 43/1997 în zona drumului public este interzisă amplasarea de construcţii, panouri publicitare sau instalaţii care periclitează siguranţa circulaţiei (alineat abrogat prin art. 1 pct. 11 din Legea nr. 413/2002).
În vederea fluidizării traficului în afara localităţilor se interzice amplasarea oricăror construcţii care generează un trafic suplimentar, la o distanţă mai mică de 50,00 m de marginea îmbrăcămintei asfaltice în cazul autostrăzilor, al drumurilor expres şi al drumurilor naţionale europene, respectiv 30,00 m pentru celelalte drumuri de interes naţional şi judeţean (alineat introdus prin art. 1 pct. 10 din OG nr. 79/2001).
Ori, din analiza probelor de la dosar prin prisma prevederilor legale menţionate mai sus rezultă că pârâta SC F. SRL nu are, în zona drumului public, nici panouri publicitare şi nici alte construcţii care să împiedice siguranţa circulaţiei şi că, ambele instanţe, au apreciat, în mod cu totul eronat, că acele dale de beton puse peste un şănţuleţ de 10 cm, de acces în depozit se pot asemăna cu o „construcţie".
Rezultă, aşadar, că s-a făcut o interpretare greşită a textelor de lege sus menţionate, la speţa în litigiu, cu ceea ce există în realitate.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul pârâtei şi va schimba sentinţa nr. 373/1997 a Tribunalului Vâlcea în sensul că va respinge acţiunea reclamantei.
În considerarea art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata - reclamantă la 140 lei cheltuieli de judecată în recurs şi apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea.
Modifică Decizia nr. 96AC din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 373 din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Schimbă această sentinţă în sensul că respinge acţiunea reclamantei.
Obligă reclamanta la plata sumei de 140 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC F. SRL Vâlcea, în recurs şi apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1017/2008. Comercial → |
|---|
