ICCJ. Decizia nr. 1007/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1007/2008
Dosar nr. 34149/2/2005
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa comercială nr. 139 din 29 iulie 2005 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Giurgiu, excepţia netimbrării acţiunii inadmisibilităţii şi prescripţiei acţiunii.
A fost admisă acţiunea reclamantului Municipiul Giurgiu şi obligată pârâta SC U.T. SA Giurgiu să remită reclamantului suma de 14.788.880.112 lei încasaţi necuvenit în contul subvenţiei pentru energie termică livrată populaţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că probele fac dovada că plata subvenţiei pentru energie termică revine Consiliului Judeţean Giurgiu.
În apel, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 4 din 9 ianuarie 2007 a respins apelul pârâtului Consiliul Judeţean Giurgiu ca nefondat şi a admis apelul pârâtei SC U.T. SA. A fost schimbată, în parte, sentinţa, respingându-se acţiunea ca nefondată. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că SC U.T. SA a prestat serviciile de furnizare a energiei termice către populaţie în perioada 2002 – 2003 şi i se cuvine plata subvenţiei ce face obiectul litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că protocolul din 17 septembrie 2002 evidenţiază că s-au predat în folosinţă gratuită punctele termice şi reţelele secundare Consiliului Judeţean Giurgiu, acesta devenind responsabil pentru distribuţia energiei termice.
Recurenta mai arată că, potrivit art. 38 alin. (1) din OG nr. 73/2002, stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru energia termică livrată utilizatorilor se face de către autorităţile de reglementare competente stabilite în conformitate cu art. 15 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ pe baza propunerilor operatorilor economici care produc, transportă, distribuie şi furnizează energie termică la utilizatori cu avizul prealabil al autorităţilor publice locale implicate.
Din această prevedere reiese că îi revenea Consiliului Judeţean Giurgiu, ca autoritate direct implicată, să asigure subvenţia pentru energia termică livrată populaţiei.
O altă critică se referă la ignorarea punctelor de vedere ale M.F. şi M.A.I. care confirmă obligaţia Consiliului Judeţean de a acoperi subvenţiile la energia termică livrată populaţiei.
Recurenta apreciază că plata efectuată de ea este ilegală în raport de prevederile OUG nr. 115/2001 şi OG nr. 73/2003.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile de netemeinicie, respectiv aspectele referitoare la protocol şi cele vizând ignorarea documentelor emanând de la M.F. şi M.A.I. acestea nu se încadrează în limitele recursului astfel cum este el reglementat de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Critica privind aplicarea art. 38 alin. (1) din OG nr. 73/2002 este nefondată.
Textul invocat nu transferă responsabilitatea suportării subvenţiei către altă autoritate decât cea care a făcut plata subvenţiei. Atribuţiile în stabilirea preţului nu se confundă cu obligaţia de suportare a subvenţiei.
Nici OUG nr. 115/2001 sau OG nr. 73/2003 nu au fost încălcate.
Astfel OUG nr. 115/2001, modificată stabileşte în art. 2 (pct. 1) că subvenţiile se suportă proporţional din bugetul de stat alocat cu această destinaţie bugetelor locale şi din bugetele locale, pe seama veniturilor proprii ale acestora.
Pe de altă parte serviciile au fost prestate şi plata subvenţiei se cuvine prestatorului aşa încât, în mod corect a fost respinsă acţiunea reclamantei în apel.
Recurenta - reclamantă a făcut o plată datorată a subvenţiei şi nu există niciun motiv pentru restituirea acestei plăţi. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Giurgiu împotriva deciziei comerciale nr. 4 din 9 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1013/2008. Comercial → |
|---|
