ICCJ. Decizia nr. 707/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.707/2008
Dosar nr. 24719/2/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 11 februarie 2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta SC A.B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. şi SC T., persoane juridice de drept privat înmatriculate în Anglia şi respectiv Franţa, având sediul procesual ales în Bucureşti, rezilierea contractelor de leasing din 23 aprilie 2003 şi 21 iulie 2003 şi repunerea părţilor în situaţia părţilor.
La data de 28 martie 2005, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând, urmare rezilierii obligarea pârâtelor la restiruirea avansului achitat în sumă de 596.000.000 lei vechi plus penalităţi de întârziere aferente perioadei 1 decembrie 2005 în cuantum de 143.040.000 lei.
Potrivit susţinerilor reclamantei, la data de 23 aprilie 2003 a încheiat în calitate de utilizator cu pârâtele SC A.C. - locator şi SC T. – furnizor un contract de leasing prin care aceasta se obligă să-i livreze patru utilaje agricole în termen de 120 zile.
Întrucât pârâta locator nu şi-a îndeplinit obligaţia de livrare la termenul convenit, reclamanta a acceptat semnarea unui addendum la 7 mai 2003 privind livrarea în termen de trei săptămâni.
Potrivit reclamantei, urmare a unor noi discuţii, la data de 21 iulie 2003 a încheiat cu pârâta SC A.C. un nou contract de leasing pentru alte utilaje agricole care au fost livrate de SC T. nefiind însă corespunzătoare calitativ, ceea ce justifică demersul său judiciar privind rezilierea celor două contracte.
La data de 20 mai 2005 pârâtele au formulat întâmpinare la acţiunea introductivă invocând în apărare – excepţia lipsei calităţii procesual pasive cu referire la pârâta SC T., care nu a avut calitatea de parte în cele două contracte de leasing deduse judecăţii, rolul său fiind de furnizare a utilajelor ce a făcut obiectul leasingului.
Pe fond, potrivit celor arătate în întâmpinare s-a solicitat respingerea acţiunii în ce priveşte contractul de leasing din 23 aprilie 2004 ca fiind lipsită de obiect, deoarece contractul a fost reziliat unilateral de locatar la 7 februarie 2005.
Referitor la contractul din 2003 s-a susţinut că locatorul – SC A.C. şi-a îndeplinit obligaţiile asumate livrând bunurile convenite.
Prin sentinţa comercială nr. 2793 din 6 iunie 2005 Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.
Tribunalul reţine că pârâta SC T. nu are calitate procesual pasivă nefiind parte în cele două contracte încheiate între reclamanta utilizator şi pârâta SC A.C. - locator finanţator.
Cu privire la contractul din 2003 instanţa constată că părţile au înţeles să desfiinţeze acest contract prin convenţia lor, suma plătită cu titlu de avans fiind transferată în contul contractului din 2003 în legătură cu care instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligaţiilor contractelor de către locator - finanţator.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestor sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 47 din data de 26 ianuarie 2007.
Instanţa de control judiciar, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului a reexaminat cauza sub toate aspectele invocate de părţi în faţa primei instanţe, statuând că sentinţa fondului este legată şi temeinică atât sub aspectul soluţiei adoptate pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC T. care nu a fost parte în contractele de leasing cât şi în ce priveşte soluţia pe fondul cauzei în condiţiile în care contractul din 2003 nu a intrat în vigoare, urmare neplăţii de către reclamantă a avansului de 27.432 euro, plata parţială a sumei neacoperind obligaţia astfel cum a fost convenită în art. 4.1 din contract.
Cu privire la contractul din 2003 instanţa constată că locatorul SC A.C. a livrat utilajul agricol care a fost folosit de reclamantă, astfel încât nu se poate reţine neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către locator.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs la data de 16 aprilie 2007, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că pârâta SC A.C. şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul din 2003 întrucât livrarea unei singure combine din cele două ce au fost contractate echivalează cu o executare parţială.
Sub un al doilea aspect recurenta critică soluţia pe excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC T., care a avut calitatea de furnizor, iar locatorul era obligat conform contractelor să contracteze cu furnizorul bunurilor supuse leasingului, care trebuiau să fie noi şi nefolosite.
Asupra recursului.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Trebuie precizat în prealabil că potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ arătate de textul de lege.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are în vedere ipoteza „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
3. Deşi recurenta se întemeiază în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentele prezentate în dezvoltarea recursului, vizează aspecte pe situaţia de fapt reţinută în cauză, critici de netemeinicie în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi, care nu poate forma obiectul contractului de legalitate în actuala reglementare a recursului.
4. Distinct de acestea, sub aspectul obligaţiilor asumate de cele două părţi semnatare a contractelor de leasing astfel cum au fost modificate prin addendumurile la contracte, recurenta nu precizează clar şi explicit obligaţiile încălcate de locator, modul de redactare a recursului sub forma unei prezentări a celor reţinute de instanţe fiind inadecvat.
5. Cu privire la garanţia privind caracteristicile bunului supus leasingului, potrivit condiţiilor generale acceptate de utilizator, art. 7.1, utilizatorul selectează bunul supus leasingului şi furnizorul, locatorul nefiind responsabil faţă de îndeplinirea corectă a obligaţiilor de conformitate ale bunului, răspunderea aferentă garanţiei fiind transferată utilizatorului.
Conform protocolului de acceptare utilizatorul a confirmat că furnizorul este SC T. şi că acesta a livrat bunul supus leasingului în conformitate cu termenii contractului de leasing.
Prin urmare, în raporturile dintre utilizator şi locator, protocolul de acceptare semnifică îndeplinirea obligaţiei locatorului, astfel că sub acest aspect soluţia adoptată este legală.
6. În sfârşit cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a furnizorului SC T., critica recurentei nu subzistă.
Obiectul acţiunii introductive îl constituie rezilierea celor două contracte de leasing, contracte încheiate între reclamanta în calitate de utilizator şi pârâta SC A.C. - locator finanţator, furnizorul bunurilor nefiind parte în aceste contracte, astfel încât neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor sale nu poate concura la rezilierea contractelor de leasing în condiţiile în care părţile semnatare ale contractului nu au stipulat expres aceasta.
Or, sub acest aspect, potrivit celor arătate la pct. 5 din aceste considerente, raporturile dintre utilizator şi furnizor sunt raporturi distincte, de sine stătătoare, utilizatorul acceptând ca orice înţelegere a sa cu furnizorul referitoare la bunurile supuse leasingului livrare, punere în funcţiune, să nu fie executorie pentru locator.
Altfel spus, raporturile dintre utilizator şi furnizor, astfel cum au fost convenite, nu se răsfrâng asupra obligaţiilor reciproce asumate de părţile semnatare ale contractului de leasing şi sub acest aspect, SC T. nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză aşa cum în mod corect s-a reţinut.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA împotriva deciziei nr. 47 din 26 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 706/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 708/2008. Comercial → |
|---|
