ICCJ. Decizia nr. 1146/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1146/2008
Dosar nr. 32/62/2005
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 2001 din 5 decembrie 2005, reclamanta SC O. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.A.A., pentru a fi obligată la plata sumei de 298.550,95 ron, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construire edificate de reclamantă în Municipiul Braşov, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 9 ianuarie 2006 reclamanta a depus o completare de acţiune, prin care a solicitat în contradictoriu cu SC I.C. SRL radierea din CF Braşov a dreptului de concesiunea asupra terenului şi a dreptului de proprietate asupra spaţiilor comerciale în curs de executare, înscriere în CF a adjudecatarului pârât, obligarea pârâtei D.A.A. la plata sumei de 896 ron, reprezentând dobândă legală pentru perioada 18 noiembrie 2005 – 5 decembrie 2005 şi recalcularea dobânzii până la data plăţii efective.
Ulterior, prin completarea depusă la termenul din 22 mai 2006, reclamanta a chemat în judecată personal la interogatoriu şi pe pârâtul D.H.J.H.
La acelaşi termen, pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. au depus cererea de chemare în garanţie a SC B.I. SRL, prin care au solicitat obligarea acesteia, în cazul când ar cădea în pretenţii, la plata sumei stabilite de instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 464/S din 13 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor D.A.A. şi D.H.J.H.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC O. SRL în contradictoriu cu pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. şi SC D. SRL (fosta SC I.C. SRL prin lichidator SC C. SRL) şi în consecinţă:
- s-a dispus radierea din CF Braşov a dreptului de proprietate a SC I.C. SRL, în prezent SC D. SRL, şi înscrierea dreptului de proprietate a pârâţilor D.A.A. şi D.H.J.H., în calitate de adjudecatari, conform actului de adjudecare din 3 noiembrie 2003;
- au fost obligaţi pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. la plata către reclamantă a sumelor de 295.313,9 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construire edificate de aceasta la imobilele adjudecate de cei doi pârâţi, 896 lei, reprezentând dobândă legală, calculată pentru perioada 18 noiembrie 2005 - 5 decembrie 2005, precum şi în continuare, până la data plăţii efective a sumei datorate cu titlu de contravaloare lucrări efectuate şi la 14.260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. în contradictoriu cu SC B.I. SRL.
Pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. au fost obligaţi să plătească chematei în garanţie SC B.I. SRL suma de 1.719,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Spaţiile situate în Braşov, înscrise în CF Braşov, au fost concesionate pârâtei SC D. SRL (fosta SC I.C. SRL).
În urma licitaţiei publice organizate în cadrul executării silite pornite împotriva acestei societăţi, spaţiile de mai sus au fost adjudecate de către pârâta D.A.A. căsătorită cu pârâtul D.H.J.H., prin actul de adjudecare din data de 3 noiembrie 2003.
Această vânzare nu a fost înscrisă în CF.
Din probele dosarului a rezultat că reclamanta a fost nevoită – pentru a putea realiza lucrări de construcţie la spaţiul pe care-l cumpărase şi care era situat la un etaj superior al clădirii – să efectueze lucrări de construcţii şi la parterul clădirii şi la spaţiile alăturate, respectiv la cele ce fuseseră adjudecate de către pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H.
Această situaţie s-a datorat pasivităţii celorlalţi proprietari ai spaţiilor galeriilor comerciale, inclusiv al pârâţilor D.A.A. şi D.H.J.H. care nu au înţeles să-şi edifice propriile construcţii.
În acest sens, pârâţii şi chemata în garanţie nu au solicitat niciun fel de autorizaţie pentru spaţiile pe care le deţineau, iar SC I.C. SRL a fost avertizată că nerealizarea construcţiilor atrage exproprierea acestora pentru cauză de utilitate publică.
Aspectele legate de nerealizarea lucrărilor de construcţie de către concesionari au fost relevate în presă. Reclamanta a obţinut pentru executarea lucrărilor autorizaţie de construire, chiar dacă pe parcursul executării a fost sancţionată contravenţional – pentru nerespectarea planşei indicate în autorizaţia de construire – şi obligată la aducerea acesteia în stare iniţială, aspect relevat şi de către expertul tehnic.
Din raportul de expertiză depus la dosar a rezultat că valoarea integrală a lucrărilor aduse de reclamantă spaţiilor în discuţie îi aparţine în integralitate.
De asemenea, expertul a indicat că a avut în vedere sporul de valoare adus prin realizarea lucrărilor la imobilul dobândit de pârâţi persoane fizice în starea de la data achiziţionării la licitaţie şi starea în care aceasta era la data vânzării ulterioare a imobilului de către pârâţi.
La datele de 2 noiembrie 2005, 28 noiembrie 2005 şi 5 decembrie 2005 reclamanta a notificat-o pe pârâta D.A.A. să efectueze plata lucrărilor pe care le-a efectuat la spaţiile proprietatea pârâţilor persoane fizice.
După notificarea din data de 28 noiembrie 2005 – semnată de primire de către D.A.A. – pârâţii persoane fizice au vândut imobilele în discuţie a doua zi către chemata în garanţie SC B.I. SRL la preţul de 90.000 euro, respectiv 333.000 ron, prin contract de vânzare - cumpărare.
Expertul a avut în vedere la calculul sporului de valoare starea imobilului ce includea lucrările efectuate de reclamantă până la momentul acestei ultime vânzări. Sporul de valoare indicat de expert este în sumă de 295.313,9 ron, iar preţul de adjudecare a imobilelor în discuţie a fost de 23.800 ron rezultând în total suma de 322.350,95 ron ca valoare totală a imobilelor cu îmbunătăţirile aduse. Preţul de 333.000 ron cu care pârâţii persoane fizice au vândut chematei în garanţie imobilele, nu este doar consecinţa creşterii valorii de piaţă a imobilului ci include şi îmbunătăţirile efectuate de reclamantă.
De altfel, împărţind suma de 333.000 ron, reprezentând preţul de vânzare al imobilului, la suma de 23.800 ron, reprezentând preţul de adjudecare al imobilului, ar rezulta o creştere de 13,99 ori a valorii de piaţă a imobilelor între data adjudecării 3 noiembrie 2003 şi data vânzării 29 noiembrie 2005, fapt neconform cu realitatea pieţei imobiliare.
În speţă, sunt întrunite cerinţele îmbogăţirii fără justă cauză, existând o sporire a patrimoniului unei persoane corelativă cu sărăcirea patrimoniului reclamantei, fiind lipsit de relevanţă că pârâţii persoane fizice nu şi-au dat acordul realizării lucrărilor de către reclamantă, de esenţa îmbogăţirii fără just temei fiind tocmai lipsa oricărui raport juridic între părţi.
Referitor la excepţia lipsei procesuale pasive a pârâţilor persoane fizice, din considerentele sentinţei rezultă că aceştia sunt ţinuţi a suporta cheltuielile făcute de reclamantă, întrucât în patrimoniul lor se regăseşte contravaloarea lucrărilor în litigiu.
Faţă de data vânzării făcută de către pârâţii persoane fizice către chemata în garanţie la o zi după notificarea făcută de reclamanta – este evidentă intenţia acestora de a se sustrage obligaţiei de plată a lucrărilor efectuate de reclamantă, prin transmiterea calităţii de proprietar către un terţ.
Un asemenea lanţ de înstrăinări succesive poate fi una dintre modalităţile prin care se încearcă evitarea restituirii contravalorii îmbunătăţirilor către cel care le-a făcut, în momentul în care promovează ori este pe cale de a promova actio de in rem verso.
Nu cumpărătorul proprietar actual este cel care profită fără justă cauză de îmbunătăţiri, deoarece el a plătit contravaloarea lor inclusă în preţul real achitat proprietarului iniţial, astfel încât nu se poate susţine că s-a îmbogăţit fără just temei.
Dimpotrivă, acesta ar ajunge să plătească de două ori contravaloarea îmbunătăţirilor, ceea ce ar fi inechitabil. Cel care a profitat de îmbunătăţiri rămâne vânzătorul proprietar iniţial, în patrimoniul căruia a intrat echivalentul valoric al îmbunătăţirilor respective.
Acesta profită în continuare de ele chiar dacă nu le foloseşte nemijlocit, fără a achita contravaloarea lor şi deci fără a avea temei pentru această plusvaloare creată în patrimoniul său.
Cererea de chemare în garanţie este neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 188/A din 25 octombrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei Tribunalului, pe care a păstrat-o şi i-a obligat pe apelanţi să-i plătească intimatei SC O. SRL suma de 5.950 lei şi intimatei SC B.I. SRL suma de 3.218 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, intimata - reclamantă a făcut dovada efectuării procedurii prealabile de conciliere cu adresele din 2 noiembrie 2005 şi 28 noiembrie 2005, însoţite de actele doveditoare, însă apelanta - reclamantă nu a fost de acord ca litigiul să fie soluţionat pe cale amiabilă, astfel încât soluţia de respingere a excepţiei prematurităţii acţiunii, pronunţată de prima instanţă, prin încheierea din 27 februarie este corectă.
Critica referitoare la nepronunţarea instanţei de fond cu privire la excepţia prematurităţii faţă de apelantul pârât D.H.J.H. este nejustificată, întrucât prin încheierea din 11 septembrie 2006 a fost respinsă această excepţie.
Considerentele primei instanţe sunt corecte, întrucât apelantul D.H.J.H. a fost introdus în cauză ca urmare a depunerii de către apelanta D.A.A. a precizării aflate la fila 137 din care rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea devălmaşă a ambilor soţi.
Scopul art. 7201 C. proc. civ. a fost realizat.
Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a fost amplu motivată de prima instanţă, care a reţinut corect că sporul de valoare adus imobilelor de către intimata - reclamantă a profitat apelanţilor pârâţi, în al căror patrimoniu a intrat echivalentul valoric al îmbunătăţirilor aduse în perioada 2003 – 2005, aşa încât soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este temeinică şi legală şi va fi păstrată.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a înlăturat ca nefondate criticile formulate de apelanţi.
A reţinut că intimata - reclamantă a fost nevoită să efectueze lucrări de construcţii şi la spaţiile adjudecate de apelanţii - reclamanţi, iar potrivit raportului de expertiză tehnică din 2006 întocmit de expertul R.T. sporul de valoare este de 295.313,9 ron. Preţul de adjudecare al imobilelor în litigiu a fost de 23.800 ron, iar în preţul de vânzare către intimata - chemată în garanţie – în cuantum de 333.000 ron sunt incluse şi îmbunătăţirile efectuate de intimata - reclamantă.
Apelanţii - pârâţi s-au îmbogăţit fără justă cauză, întrucât patrimoniul acestora a sporit corelativ cu sărăcirea patrimoniului intimatei - reclamantei, care nu a încasat contravaloarea îmbunătăţirilor aduse în perioada 2003 - 2005 şi respingerea cererii de chemare în garanţie este justificată, deoarece apelanţii au vândut imobilul chematei în garanţie cu preţul de 333.000 ron – preţ de 13,99 ori mai mare decât preţul de adjudecare al imobilului, acest preţ incluzând şi îmbunătăţirile aduse de intimata - reclamantă; prin urmare, intimata - chemată în garanţie nu a profitat fără justă cauză de îmbunătăţiri şi nu s-a îmbogăţit fără just temei.
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi, în principal, modificarea deciziei recurate, prin schimbarea în tot a sentinţei Tribunalului, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată sau în cazul menţinerii soluţiei de admitere a cererii, admiterea şi a cererii de chemare în garanţie; în subsidiar, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente în vederea administrării de probe. Recurenţii - pârâţi au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, pârâţii susţin că în mod neîntemeiat instanţa de apel a apreciat că a fost respectată procedura concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., deoarece adresele din 2 noiembrie 2005, 28 noiembrie 2005 şi cea din 8 decembrie 2005 nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege şi, drept urmare, în prezenta cauză nu s-a respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de textul de lege mai sus menţionat, aceasta fiind lovită de nulitate, cu atât mai mult cu cât trebuia îndeplinită în egală măsură faţă de ambii pârâţi - recurenţi. Pentru acest considerent, recurenţii consideră întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii principale.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, recurenţii - pârâţi solicită admiterea acesteia, întrucât nu ei au beneficiat de lucrările efectuate, ci proprietarul actual – chematul în garanţie SC B.I. SRL, aspect ce rezultă din modul cum au înţeles părţile să contracteze la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar diferenţa de preţ este justificată în mod real şi de preţurile practicate pe piaţa imobiliară, preţuri care au crescut foarte mult până la momentul vânzării.
Recurenţii susţin astfel că, faţă de modul greşit în care a fost interpretat contractul, instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al clauzelor acestuia, împunându-se admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi respingerii cererii de chemare în judecată întrucât a fost formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
În fine, mai arată că au solicitat şi casarea deciziei, pentru situaţia în care instanţa apreciază că se impune administrarea de probe noi care nu pot fi administrate în faţa instanţei de recurs, una din probe fiind expertiza construcţii pentru a dovedi că diferenţa dintre preţul de adjudecare şi preţul de vânzare către chemata în garanţie nu reprezintă lucrările efectuate, ci este efectul exploziei preţurilor pe piaţa imobiliară, fapt pentru care îşi menţin şi cererea de chemare în garanţie, având în vedere că intimata SC B.I. SRL este cea care a profitat în final de lucrările efectuate, astfel încât aceasta trebuie să le suporte contravaloarea.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte prima critică formulată în recurs de pârâţi, potrivit căreia nu a fost respectată procedura concilierii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., aceasta fiind lovită de nulitate, prin neîntrunirea condiţiilor cerute de lege, se constată că nu este întemeiată şi va fi respinsă în consecinţă.
Astfel, contrar susţinerilor recurenţilor - pârâţi şi aşa cum în mod corect au apreciat ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză, procedură prealabilă impusă de dispoziţiile legale mai sus amintite a fost îndeplinită atât sub aspect formal, cât şi sub aspectul scopului urmărit de legiuitor.
Aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile conţinute în alin. (2) al art. 7201 C. proc. civ., reclamantul poate realiza convocarea în vederea soluţionării litigiului pe calea concilierii directe şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire, or, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în speţă, reclamanta a făcut dovada efectuării procedurii prealabile de conciliere cu pârâta D.A.A., aceasta primind adresa din 2 noiembrie 2005, însoţită de actele doveditoare, iar ulterior, semnând de primirea adresei din 28 noiembrie 2005, fără a fi de acord cu soluţionarea litigiului pe cale amiabilă – împrejurare în care respingerea excepţiei prematurităţii acţiunii pronunţată de instanţa de fond, prin încheierea din 27 februarie 2006 este corectă.
Nici susţinerea legată de nerespectarea procedurii prealabile, obligatorie, în egală măsură faţă de ambii pârâţi nu este fondată, atât timp cât pârâtul D.H.J.H. a fost introdus în cauză urmare depunerii de către pârâta D.A.A. a precizării că imobilul în discuţie a fost proprietatea devălmaşă a ambilor soţi – situaţie în care în mod corect s-a apreciat că scopul art. 7201 C. proc. civ. fiind realizat şi faţă de acesta, excepţia prematurităţii acţiunii faţă de acest pârât nu este întemeiată şi prin încheierea din 11 septembrie 2006 a fost respinsă în consecinţă de către aceeaşi instanţă.
Se reţine astfel că instanţele nu au încălcat ori aplicat greşit legea atunci când au respins excepţia prematurităţii acţiunii şi susţinerile recurenţilor cuprinse în primul motiv de recurs, având în vedere considerentele mai sus prezentate, nu justifică desfiinţarea deciziei curţii de apel sub acest aspect.
Desfiinţarea deciziei pronunţate de instanţa de apel nu se impune nici ca urmare a celei de-a doua critici formulate în recurs, prin care se susţine lipsa calităţii procesuale a recurenţilor - pârâţi, întrucât şi această excepţie a fost soluţionată corect de ambele instanţe, care au respins-o ca nefondată, reţinând judicios, în esenţă, că sporul de valoare adus imobilului de către intimata-reclamantă a profitat recurenţilor-pârâţi, în al căror patrimoniu a intrat echivalentul valoric al îmbunătăţirilor aduse de reclamantă, în perioada 2003 - 2005 şi, drept urmare, ei au calitate procesuală activă în cauză şi aceştia sunt ţinuţi a suporta cheltuielile făcute de reclamantă, pentru că în patrimoniul lor se regăseşte contravaloarea lucrărilor, ce a fost solicitată de reclamantă prin acţiunea de faţă.
Astfel, instanţele au reţinut corect că reclamanta, pentru a putea realiza lucrări de construcţie la spaţiile comerciale proprietatea sa, situate la un nivel superior, a fost nevoită să edifice lucrări de construcţie şi la spaţiile comerciale, aflate la parter, printre care se aflau şi spaţiile pârâţilor.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că toate lucrările de îmbunătăţiri au fost efectuate de reclamantă, în intervalul 2003 - 2005, or, cum sporul de valoare a fost indicat de expert ca fiind de 295.313,9 ron, preţul de adjudecare al spaţiilor de către pârâţi a fost de 23.800 ron, iar preţul de vânzare a acestora către intimata - chemată în garanţie a fost în cuantum de 333.000 ron, - în mod judicios s-a concluzionat că acest preţ include şi îmbunătăţirile efectuate de intimata - reclamantă, probele administrate relevând în mod cert, de altfel, împrejurarea că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare de către părţi cu chemata în garanţie, au fost avute în vedere la stabilirea preţului şi îmbunătăţirile efectuate de intimata - reclamantă.
În această situaţie, susţinerea recurenţilor că s-ar fi impus efectuarea unei expertize construcţii care să evidenţieze că diferenţa dintre preţul de adjudecare şi preţul de vânzare către chemata în garanţie nu reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate, ci doar aspectul exploziei preţurilor pe piaţa imobiliară nu poate fi primită, întrucât această probă nu era nici utilă şi nici concludentă pentru o justă soluţionare a cauzei, atât timp cât probele administrate au scos în evidenţă elementele necesare aflării adevărului şi formării convingerii judecătorilor pentru o dezlegare corectă a litigiului dedus judecăţii.
Drept urmare, se reţine că în mod judicios ambele instanţe au stabilit că pârâţii s-au îmbogăţit fără justă cauză, întrucât patrimoniul lor a sporit corelativ cu sărăcirea patrimoniului intimatei - reclamante, căreia i-au refuzat achitarea contravalorii îmbunătăţirilor efectuate la spaţiile adjudecate de aceştia, în perioada 2003 - 2005 şi tot corect s-a respins cererea de chemare în garanţie, întrucât chemata în garanţie nu a profitat fără justă cauză de îmbunătăţirile efectuate de intimata-reclamantă şi nu s-a îmbogăţit fără just temei, atât timp cât a plătit pârâţilor nu preţ mai mare decât preţul de adjudecare plus sporul de valoare stabilit de expertiza tehnică.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, recursul pârâţilor se va respinge, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., vor fi obligaţi recurenţii - pârâţi la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC O. SRL Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii D.A.A. şi D.H.J.H. împotriva deciziei nr. 188/A din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Obligă recurenţii la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC O. SRL Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1182/2008. Comercial → |
|---|
