ICCJ. Decizia nr. 1066/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1066/2008
Dosar nr. 2094/36/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2349 din 15 decembrie 2006, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Pentru a dispune astfel, a reţinut această instanţă că pârâta este o societate comercială, iar acţiunea de grăniţuire promovată reprezintă un act de comerţ întrucât terenul face parte din fondul de comerţ.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Medgidia reţinând că acţiunea dedusă judecăţii, chiar dacă vizează o societate comercială este una esenţialmente civilă, operaţiunea de grăniţuire neputând fi considerată accesorie comerţului.
Analizând conflictul negativ de competenţă declanşat Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 33/ COM din 22 august 2007, formulată în dosarul nr. 2094/36/2007, a stabilit ca instanţă competentă în soluţionarea cauzei privind pe reclamantul C.L.O. Voluntari în contradictoriu cu pârâta SC M. SA VOLUNTARI, intervenienţii R.V., SC B. SA VOLUNTARI şi I.N.C.D. pentru M., Tribunalul Constanţa, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în condiţiile în care terenul în raport de care se solicită operaţiunea de grăniţuire aparţine unui comerciant, acţiunea în grăniţuire reprezintă un act de comerţ şi pe cale de consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 56 C. com., toate părţile se supun legii comerciale, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.L.O. VOLUNTARI, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul stabilirii competenţei în favoarea Judecătoriei Medgidia având în vedere natura civilă a cauzei.
În dezvoltarea recursului s-a susţinut în esenţă că acţiunea în grăniţuire este pur civilă, că nu poate fi reţinut faptul că pârâta este comerciant, iar terenul face parte din fondul de comerţ întrucât prin definiţie fondul de comerţ apare ca „un bun unitar caracterizat prin reunirea elementelor necorporale şi a unor elemente corporale ce aparţin unui comerciant, permiţându-i acestuia să-şi dezvolte clientela".
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a recurentului C.L.O. Voluntari întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 215/2001 nu poate fi primită având în vedere că Înalta Curte este investită cu judecarea recursului împotriva unei hotărâri pronunţate într-un conflict negativ de competenţă.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate de recurent Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Natura unui litigiu este criteriul obiectiv, principal şi hotărâtor în stabilirea competenţei de atribuţiune a instanţelor, legea de procedură civilă referindu-se ea însăşi la competenţa după materie, iar „materia" semnifică în această formulare tocmai natura litigiului.
Potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi în ce priveşte acest act legii comerciale.
Cu alte cuvinte sunt supuse regulilor comerciale şi acele raporturi juridice în care numai una din părţi este subiect de drept comercial.
Litigiul de faţă este un litigiu de natură comercială şi nu de natură civilă întrucât terenul în raport de care se solicită operaţiunea de grăniţuire aparţine unui comerciant şi în temeiul dispoziţiilor art. 56 C. com., toate părţile se supun legii comerciale.
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre cu respectarea dispoziţiilor legale în materia competenţei astfel că, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul C.L.O. Voluntari ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi exerciţiu invocată de intimata-pârâtă SC M. SA VOLUNTARI.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L.O. VOLUNTARI împotriva sentinţei nr. 33/ COM din 22 august 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1069/2008. Comercial → |
|---|
