ICCJ. Decizia nr. 1103/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1103/2008
Dosar nr. 30851/3/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
C.L.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâţii P.S. Bucureşti, SC R.B.D. SRL, SC T.S.T. SRL şi pe O.H. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractelor de asociere în participaţiune nr. 01/1213/1999, 02/1210/1999 şi 03/1211/1999 şi a actelor adiţionale.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8327 din 29 octombrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a acuzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 887 din 10 martie 2006, tribunalul anulează acţiunea C.L. considerând că prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală nu conferă consiliilor locale decât autoritatea deliberativă nu şi pe aceea de reprezentare în relaţiile cu alte autorităţi publice, persoane fizice sau juridice precum şi în justiţie.
Apelurile declarate de Primarul sectorului 1 şi C.L. au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia comercială nr. 145 din 19 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că prevederile Legii nr. 215/2001 reglementează atribuţiile consiliilor locale din care lipseşte posibilitatea acestora de a acţiona în judecată, adică de a avea capacitate procesuală de folosinţă.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, P.S. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond a admis greşit excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a consiliului local, acesta având aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii specifice dreptului administrativ.
Greşit instanţa de fond a interpretat şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 215/2001 conferind personalitate juridică sectoarelor municipiului Bucureşti deşi ele sunt subdiviziuni ale entităţii administrativ teritoriale ale acestei localităţi, fără personalitate juridică, ale căror interese nu ar putea fi apărate în justiţie. Statutul juridic al consiliilor locale este atipic, dar poate sta în judecată în toate cauzele care au legătură directă cu competenţele sale atribuite de lege iar printre aceste competenţe se numără şi acelea de administrare a bunurilor proprietate publică sau privată a municipiului şi de aprobare a contractelor încheiate de primăriile de sectoare.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Dispoziţiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuţiile autorităţilor administrative, consiliile locale având calitatea de autorităţi deliberative cărora le lipseşte capacitatea de reprezentare în relaţiile cu alte autorităţi administrative sau în justiţie.
Prevederile actului normativ citat, sunt, în domeniu atribuţiilor conferite instituţiilor pe care le reglementează, imperative, astfel încât interpretarea extensivă pe care recurentul o încearcă în argumentarea motivelor de recurs este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terţii.
Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entităţi fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementări.
Instanţa de apel judicios a considerat că atribuţiile consiliilor locale sunt limitativ prevăzute de lege iar posibilitatea lor de a acţiona în justiţie lipseşte, pronunţând astfel o hotărâre legală şi temeinică.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., I.C.C.J. va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 145 din 19 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În consideraţia dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a recurentei, instanţa o va obliga la cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 145 din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC T.S.T. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1114/2008. Comercial → |
|---|
