ICCJ. Decizia nr. 1069/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1069/2008
Dosar nr. 136/63/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3168 din 29 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 136/63/2006, s-a admis acţiunea reclamantei SC A. SA Craiova introdusă împotriva pârâţilor P.M. Craiova şi C.L. Craiova, constatând un drept de folosinţă al acesteia asupra suprafeţei de 1550,88 m2 teren situat în Craiova, cartier Craioviţa Nouă, judeţul Dolj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit că deţine în folosinţă suprafaţa de teren şi că se impune constatarea acestui drept, în baza art. 111 C. proc. civ., pentru a putea urma procedura de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de HG nr. 834/1991.
Pârâţii au declarat apel împotriva sentinţei criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că în cauză nu îşi găseşte aplicare dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., acţiunea în constatare având un caracter subsidiar, celei în realizare.
Analizând legalitatea sentinţei în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 210 din 2 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 136/63/2006, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
HG nr. 834/1991 reglementează o procedură specială de atestare a dreptului de proprietate pentru societăţile comerciale cu capital de stat, reorganizare conform Legii nr. 15/1990, atestarea făcându-se pe baza dovezilor referitoare la dreptul de folosinţă ori de administrare directă asupra terenurilor.
În ipoteza în care societăţile comerciale cu capital de stat, nu deţin dovezi cu privire la dreptul de administrare directă sau de dreptul de folosinţă asupra terenurilor, procedura specială administrativă nu exclude ci, dimpotrivă, aşa cum corect a reţinut tribunalul, implică promovarea prealabilă a unei acţiuni în constatarea dreptului de folosinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., hotărârea urmând să fie folosită în procedura administrativă pentru dovedirea dreptului de folosinţă.
În cauză, următoarele înscrisuri: procesul verbal de recepţie preliminară, procesul verbal de delimitare a perimetrului pentru amplasamentul Complexului Comercial B., dispoziţia de constituire a comisiei pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor din patrimoniul SC A. SA, evaluarea terenului conform HG nr. 834/1991 şi documentaţia topografică, s-a făcut dovada că terenul este aferent complexului comercial B., situat în Craiova, cartier Craioviţa Nouă, judeţul Dolj.
Întrucât SC A. SA Craiova este înfiinţată prin reorganizarea fostei I.C.S. A., potrivit dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, în patrimoniul său a intrat şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent spaţiului comercial situat în Craiova, cartier Craioviţa Nouă, judeţul Dolj, identificat prin lucrarea de specialitate întocmită de expertul în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie M.P.
În raport de expertiza tehnică, s-a consemnat că terenul din litigiu este în suprafaţă de 1.581,52 m.p. şi se află în folosinţa exclusivă a reclamantei SC A. SA Craiova, cu următoarele dimensiuni şi vecinătăţi: la nord, pe o latură de 37,50 m cu alee de acces; la sud, pe o latură de 37,90 m cu str. Arh. C. Iotzu; la est, pe o latură de41,95 m cu str. Alexandru Boia; la vest, pe o latură de 41,95 m cu Hala nr. 16, identificat conform schiţei topografice anexă la raportul de expertiză tehnică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P.M. Craiova, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia în esenţă a susţinut că instanţele, au aplicat greşit dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., acţiunea în constatarea dreptului de folosinţă, fiind subsidiară procedurii administrative prevăzută de HG nr. 834/1991, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Critica este fondată.
Argumentul central al instanţei de apel, în raport de care a menţinut sentinţa, este acela că, în situaţia în care societăţile cu capital de stat nu deţin dovezi privind dreptul de administrare directă sau de dreptul de folosinţă asupra terenurilor pe care în fapt le deţin, este necesară promovarea prealabilă a unei acţiuni în constatarea folosinţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., hotărârea urmând să fie folosită în procedura administrativă pentru dovedirea dreptului de folosinţă.
Motivarea instanţei este greşită ca şi interpretarea şi aplicarea art. 111 C. proc. civ.
Aşa cum a precizat în acţiune, reclamanta susţine că interesul în promovarea acţiunii este dat de faptul că prin obţinerea dreptului de folosinţă asupra terenului în litigiu s-ar obţine o mai bună delimitare, ce i-ar permite întreţinerea acestuia, în concordanţă cu obiectivul de activitate.
Aşadar, din motivarea cererii de chemare în judecată, rezultă că interesul reclamantei nu este acela de a obţine un certificat de atestare a proprietăţii, privind terenul, ci acela de delimitare. De clarificare a întinderii acestuia.
Or, promovarea acţiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ., pentru acest motiv este inadmisibilă, în condiţiile în care pârâta nu a făcut acte de tulburare a posesiei.
În situaţia în care, a urmărit obţinerea certificatului de atestare a proprietăţii, nu este necesară preconstituirea dreptului pe calea unei acţiuni în constatare, deoarece în procedura prevăzută de HG nr. 834/1991, aplicabilă şi intimatei care susţine că a primit terenul în 1981, se determină în concret situaţia terenului, făcându-se verificările necesare pentru a se stabili dacă terenul face parte din patrimoniul societăţii.
Or, în situaţia în care în această procedură se respinge cererea, actul administrativ poate fi atacat pe cale judecătorească în contencios administrativ.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul împotriva deciziei pe care o modifică, în sensul admiterii apelului, a schimbării în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P.M. Craiova împotriva deciziei nr. 210 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul şi în consecinţă schimbă în tot sentinţa nr. 3168 din 29 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în sensul că respinge acţiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1088/2008. Comercial → |
|---|
