ICCJ. Decizia nr. 1116/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1116/2008
Dosar nr. 6847/42/2006
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 5645/2005, reclamanta SC T.P. SA Ploieşti a chemat în judecată pe pârâta SC D.T.P. SRL Ploieşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9.972.257.431 lei ROL, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a bunurilor proprietatea societăţii reclamante de la 01 mai 2004 până la 01 septembrie 2004.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând pe această cale excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, în condiţiile art. 7201 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, precum şi excepţia lipsei de interes pentru promovarea acţiunii pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare au fost soluţionate la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2005, dispunându-se respingerea acestora.
Prin sentinţa nr. 911 din 06 septembrie 2006, pronunţată în cauză de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată reclamanta SC T. Ploieşti SA Ploieşti în contradictoriu cu pârâta SC D.T.P. SRL Ploieşti, dispunându-se, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 131.610,95 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a bunurilor, aşa cum au fost evidenţiate în expertiza B.N., în perioada 1 mai 2004 – 1 septembrie 2004.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 7.879,3 RON cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta este îndreptăţită să solicite un drept de creanţă, constând în lipsa de folosinţă a bunurilor proprietatea sa, pentru perioada cât acestea s-au aflat în detenţia precară a pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta D.T.P. SRL Ploieşti, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, în esenţă, că greşit la pronunţarea sentinţei criticate instanţa a avut în vedere … concluziile expertului numit în cauză, nu şi actele depuse de aceasta privind valoarea de achiziţie a respectivelor bunuri de la proprietarul acestora şi nici nu se bazează pe temeiuri de drept aplicabile într-o astfel de situaţie, instanţa de fond reţinând în considerente în mod greşit că valoarea lipsei de folosinţă nu se calculează în funcţie de preţul convenit al bunurilor, expertul neconformându-se obiectivului nr. 1, nefăcând nici o evaluare în teren a vreunui bun, nici chiar prin sondaj, lucrarea la faţa locului reprezentând nu doar realizarea unor documente contestaţiile, prezentate de reclamantă, ci evaluarea pe teren a bunurilor.
Prin Decizia nr. 56 din 04 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta D.T.P. SRL Ploieşti şi a obligat apelanta – pârâtă să plătească intimatei – reclamante suma de 35.778,5 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că apelanta – pârâtă a folosit bunurile proprietatea intimatei reclamante în perioada 1 mai 2004 – 1 septembrie 2004, perioadă în care bunurile s-au aflat în detenţia precară a apelantei, aspect necontestat de apelantă şi că pentru aceasta apelanta datorează intimatei suma totală de 601.322,63 Eon, reprezentând lipsa de folosinţă a bunurilor, această sumă fiind calculată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta SC D.T.P. SRL Ploieşti solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu admiterea întoarcerii executării, iar, în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate, prin respingerea cererii, ca nefondată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1. Faţă de lipsa calităţii legale de expert evaluator bunuri, expertiza efectuată este anulabilă, ca act de procedură, situaţie învederată instanţei de apel şi respinsă.
Lipsa calităţii procesuale de expert evaluator, prin omologarea unei expertize efectuate de un expert contabil, conduce la concluzia că este incidentă situaţia prevăzută de lege şi anume „actele îndeplinite de un funcţionar necompetent".
2. Datorită faptului că pe de o parte, instanţa apreciind că nu este necesar o lucrare la faţa locului, ca mai apoi să afirme fără temei că l-a efectuat lucrarea la faţa locului, hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal nefiind cercetat fondul.
3. Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea legii, datorită faptului că nu s-au cercetat motivele precizate în şedinţă, cuprinse în obiecţiunile la raport, care priveau norme de drept material special aplicabile expertizelor privind evaluarea bunurilor .........., pe care expertul, nefiind specialist evaluator, nu le-a avut în vedere, fiind astfel încălcate norme de drept substanţial aplicabile în cauză.
4. S-a încălcat şi principiul de drept prevăzut de art. 485, art. 998 C. civ., respectiv despăgubirea „în limitele determinate de lege", fiindu-i cauzate astfel prejudecăţii, iar intimatei-reclamante o îmbogăţire fără justă cauză, dat fiind că expertiza trebuia efectuată de un evaluator şi expertul contabil nu a luat în considerare normele de drept special aplicabile.
5. Hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere faptul că a fost aplicată o normă de drept abrogată, respectiv HGR. nr. 945/1994, actul care reglementează situaţia de fapt fiind HGR. nr. 500/1994 şi cele ulterioare.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Primul motiv de recurs nu este fondat, prin hotărârea dată nefiind încălcate formele de procedură prevăzute sub soluţionarea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Din acest text de lege rezultă că nu orice act de procedură făcut de un funcţionar necompetent este nul, ci, pentru anularea unui act de procedură, se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiţii: actul de procedură să fi fost întocmit de către un funcţionar necompetent; actul de procedură să fi produs părţii o vătămare şi vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Or, în speţă, prima condiţie nu este îndeplinită, căci actul de procedură, expertiza nu a fost îndeplinită de un funcţionar care nu avea atribuţia de a ....... ...... act, expertul desemnat în cauză fiind de specialitatea avută de parte şi impusă de natura expertizei solicitate a fi efectuată.
2. Critica recurentei-pârâte în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal pentru neefectuarea unei cercetări la faţa locului vizează instanţa de fond şi nu Decizia atacată cu recurs.
Mai mult, nu poate fi primită nici critica privind o necercetare a fondului cauzei, aceasta fiind total nefondată, întrucât la judecata în apel s-a dispus chiar refacerea expertizei tehnice.
3. Critica privind necercetarea motivelor prevăzute în şedinţă, cuprinse în obiecţiunile la raportul de expertiză este şi ea nefondată, întemeiat, pe de o parte, expertul a depus la dosar răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâtă, în încheierea de şedinţă din 14 martie 2007 fiind consemnată instanţei solicitarea reprezentantului pârâtei de acordarea unui nou termen pentru a lua cunoştinţă de răspunsurile expertului la obiecţiuni, iar, pe de altă parte, cu privire la obiecţiunile ulterioare, depune la dosar în 4 aprilie 2007, instanţa de apel s-a pronunţat în Şedinţa publică din aceiaşi dată, aspect consemnat în practicaua deciziei recurate.
4. Celelalte aspecte invocate, privind încălcarea principiului de drept prevăzut de art. 480 şi art. 998 C. civ., respectiv despăgubirea „în limitele determinate de lege", şi fundamentarea expertizei tehnice pe o normă de drept inexistentă, vizează administrarea şi acoperirea probelor şi nu pot face obiectul exonerării în calea de atac extraordinară a recursului.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.T. PRAHOVA SRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 56 din 4 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1114/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Comercial → |
|---|
