ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1124/2008
Dosar nr. 13108/3/2006
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 02 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării sentinţei comerciale nr. 4601 din 3 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 13108/3/2006, ca nefondată şi a respins cererea de suspendare a executării aceleiaşi sentinţe, formulată de petenta – apelantă SC S. SA Fierbinţi, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6339/2/2007 şi conexată la dosarul de faţă, pârâta SC S. Fierbinţi a solicitat suspendarea de urgenţă a executării sentinţei comerciale nr. 4601 din 03 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, motivat de faptul că a fost obligată la plata sumei de 216.650 lei RON, rate la convenţia 820/1996 nr. 2 şi 3 şi 89272,57 lei penalităţi.
În motivarea cererii pârâta SC S. SA Fierbinţi a arătat că se impune suspendarea executării hotărârii instanţei de fond pentru motivul de apel arătat, pentru că s-au nesocotit prevederile OUG nr. 88/1997, art. 13 din OG nr. 25/2002 şi art. 966 C. civ., şi pentru că actele adiţionale încheiate la convenţiile nr. 415/1994 şi 820/1996 nu mai au cauză şi obiect licit.
În fine, executarea acestei hotărâri, înainte de a rămâne irevocabilă, ar produce pârâtei mari greutăţi financiare şi ar pune-o în stare de a se declara, în insolvenţă.
Au fost expuse aspecte cu care s-a confruntat în activitatea desfăşurată în anul 2007, precum calamităţile survenite, aprovizionarea cu furaje şi eventualele impacturi dacă s-ar executa hotărârea a cărei suspendare se solicită. S-a mai arătat că nu s-a ţinut corect nici de cuprinsul deciziei comerciale nr. 344 din 21 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2638/2004 de către curtea de apel cu privire la lipsa cauzei din convenţiile precizate.
În drept, pârâta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 284 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 403 alin. (1) – (4) C. proc. civ. Cauţiunea de 10 % s-a depus cu recipisa nr. 287308/1 din 7 septembrie 2007.
În motivarea soluţiei sale, curtea de apel a reţinut următoarele:
1. În privinţa excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare, curtea a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 privind activele bancare cât timp legiuitorul nu a prevăzut expres că aceste dispoziţii se pot aplica şi în cazul privatizării societăţilor comerciale potrivit legii în materie.
De altfel, intimata – reclamantă a invocat în acţiunea sa ca temei de drept dispoziţiile art. 969, 1069, 1073 C. civ. şi art. 16 şi 17 din OG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Curtea a apreciat că motivele invocate în cererea de suspendare sunt de fapt motive de apel, aşa cum se arată în aliniatul 4 al cererii de suspendare, motive care vor fi analizate în cadrul cererii de apel.
Cât priveşte somaţia emisă, a apreciat Curtea că aceasta nu poate constitui motiv pentru suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 4601 din 03 aprilie 2007, pârâta având la îndemână, dacă se va trece la executarea silită, să promoveze contestaţia la executare, iar pe aspectele privind greutăţile din activitatea societăţii şi eventualele implicaţii, nu s-au făcut probe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen pârâta SC S. SA, solicitând admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii şi a se dispune suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 4601 din 3 aprilie 2007.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâta a arătat, în esenţă, că, cu probele existente la dosar, a făcut dovada caracterului urgent al cererii şi temeinica acestuia, care îndrituim instanţa să admită cererea şi să dispună suspendarea executării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Cum instanţa nu a procedat astfel, a considerat pârâta că s-a dat o hotărâre nelegală şi implicit l-a pronunţat şi asupra apelului formulat.
Examinând recursul pârâta, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Motivul de recurs invocat de pârâtă nu este fondat, instanţa de apel pronunţând o hotărâre legală asupra cererii de suspendare a executării.
Pentru a dispune în sensul admiterii sau respingerii cererii, după timbrarea acesteia şi de punerea cauţiunii stabilite, instanţa sesizată cu cererea de suspendare a executării hotărârii urmează a aprecia dacă interesele legitime ale petentei ar fi grav şi iremediabil vătămate sau dacă interesele creditorului obligaţiei sunt grav şi iremediabil vătămate, prin lipsirea temporară de finalitate a acţiunii judiciare.
Deşi pârâta critică soluţia instanţei pe motiv că a făcut durata caracterului urgent al cererii şi a temeiniciei acesteia cu probele existente la dosar, în mod corect instanţa de apel, a reţinut că motivele invocate în cererea de suspendare sunt de fapt motive de apel, motive care firesc, urmează a fi analizate în cadrul cererii de apel.
Mai mult, pârâta nu a făcut nici dovada susţinerilor sale privind greutăţile din activitatea societăţii şi a eventualelor implicaţii, pentru a se analiza dacă interesele sale legitime ar fi grav şi iremediabil vătămate, astfel încât să poată fi apreciată cererea ca fiind întemeiată.
Cât priveşte somaţia emisă de reclamanta SC S. SA Fierbinţi, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, aceasta reprezintă numai un act de procedură efectuat în cadrul executării silite, şi nicidecum un motiv care să justifice suspendarea executării hotărârii, analizarea somaţiei putând fi făcută numai pe calea contestaţiei la executare.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
Înalta Curte urmează a respinge şi cererea de restituire a cauţiunii depuse formulată de către pârâta SC S. SA Fierbinţi, întrucât această cerere trebuie adresată instanţei în faţa căreia s-a dispus măsura depunerii cauţiunii, aceasta fiind instanţa îndrituită să analizeze îndeplinirea condiţiilor de restituire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva încheierii din 02 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea de restituire a cauţiunii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1116/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1151/2008. Comercial → |
|---|
