ICCJ. Decizia nr. 1151/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1151/2008
Dosar nr. 1791/57/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 370 din 11 aprilie 2006, a respins, ca prescrisă, acţiunea reclamantei C.N.H. SA Petroşani împotriva pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că suma pretinsă de reclamantă priveşte perioada 1 ianuarie 2001 - 30 iunie 2002 şi reprezintă suma plăţilor făcute de reclamantă pârâtei pentru serviciile prestate pe bază de contract, iar în susţinerea pretenţiilor s-a invocat procesul-verbal nr. 6/2002 întocmit de D.G.F.P. Hunedoara prin care s-a stabilit că plata era nedatorată, controlul fiind efectuat în perioada 15 octombrie-12 decembrie 2002.
În cauză s-a invocat excepţia prescripţiei astfel că în baza art. 3 şi 7 din Decretul nr. 167/1958 şi având în vedere data efectuării plăţilor nedatorate, prima instanţă a admis această excepţie.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, motivând că prescripţia dreptului la acţiune trebuia respinsă, acţiunea fiind introdusă în termen de 3 ani, de la data încetării contractului care a avut efect până la data de 31 decembrie 2005, iar în afară de aceasta în cursul anului 2005 a promovat la aceiaşi instanţă o cerere pentru emiterea somaţiei de plată împotriva pârâtei, având acelaşi obiect ca cel din litigiul de faţă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 159 din 12 septembrie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţat astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că faţă de obiectul acţiunii, respectiv plata nedatorată şi data efectuării plăţilor la facturile emise de pârâtă, se aplică termenul prescripţiei prevăzut art. 3 şi 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
S-a mai reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 întrucât pârâta nu este autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii pârâta a emis facturile de plată ca urmare a unei prestaţii efectuată în baza contractului nr. 127/2001 încheiat cu reclamanta.
Dreptul la acţiune s-a născut la data efectuării plăţii apreciată ca nedatorată, iar nu la data înregistrării procesului-verbal întocmit de organul de control fiscal.
În ce priveşte motivarea reclamantei că a introdus anterior o cerere de emitere a somaţiei de plată în temeiul OG nr. 5/2001, s-a apreciat că aceasta fiind respinsă nu îndeplineşte condiţiile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 pentru întreruperea cursului prescripţiei.
Cu petiţia înregistrată, la data de 3 noiembrie 2006, reclamanta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 reţinând că dreptul la acţiune a început să curgă de la data când s-a luat cunoştinţă de procedura prejudiciului.
Recurenta a mai susţinut că plata s-a făcut ca urmare a conduitei delictuale a pârâtei-intimate, situaţie în care instanţele trebuiau să facă aplicarea art. 8 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu dispoziţiile art. 992 şi 1092 C. civ., în raport de care ceea ce s-a plătit fără debit este supus repetiţiunii.
Recursul este nefondat.
Contractul încheiat de părţi a fost cu executare succesivă, astfel că plata prestaţiilor efectuate de pârâtă s-a făcut lunar în baza facturilor fiscale care au avut la bază procese – verbale semnate de reprezentanţii reclamantei şi pârâtei cu privire la numărul de mese servite.
Din facturile anexate cauzei rezultă fără echivoc că ultima plată s-a făcut în iulie 2002. Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 de la această dată începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-reclamante cu privire la introducerea în anul 2005 a unei somaţii de plată în temeiul OG nr. 5/2001 respinsă de Tribunalul Deva se apreciază că în mod justificat s-a considerat că acesta nu constituie motiv de întrerupere a prescripţiei extinctive, întrucât cererea a fost respinsă şi în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
Faţă de cele arătate văzând art. 312 coroborat cu art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA EXPLOATAREA MINIERĂ VULCAN, împotriva deciziei nr. 159/A/2006 din 22 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G.I. SRL ANINOASA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1152/2008. Comercial → |
|---|
