ICCJ. Decizia nr. 113/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 113/2008
Dosar nr. 7747/1/2001
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 402/ C, pronunţată la data de 28 martie 2001, secţia comercială şi de contencios a Tribunalului Braşov a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta C.N.T.E.T. SA, sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL Braşov, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 187.711.251 lei, reprezentând debit neachitat; suma de 9.385.562 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 11.578.872 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând cererea de acordare a dobânzilor conform OG nr. 9/2000.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit, în totalitate, obligaţiile asumate prin contractul nr. 83/1999, cu termen de valabilitate până la 30 decembrie 1999, rămânând un debit de 187.711.251 lei, că, pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor asumate, datorează penalităţi de 0,15 % pe zi, care nu vor depăşi 5 % din valoarea produselor şi că reclamanta nu a dovedit că, prin aplicarea de penalităţi, nu a acoperit prejudiciul suferit.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Braşov, prin Decizia nr. 483/ Ap, pronunţată la data de 20 iulie 2001.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, raportându-se la criticile apelantei referitoare la modul de calcul al penalităţilor şi neacordarea dobânzilor, a reţinut că instanţa de fond a calculat, în mod corect, penalităţile de întârziere, faţă de clauza stipulată în contract la art. 7.3, căreia nu i se poate da altă interpretare decât aceea că procentul maxim de 5 % se aplică asupra valorii produselor pentru care nu au fost îndeplinite obligaţiile contractuale şi a considerat că, în speţă, prejudiciul suferit de cumpărător, prin neexecutarea integrală a obligaţiei contractuale de către vânzător, este acoperit prin daunele interese evaluate convenţional de părţi, recunoscând că în contract nu s-a stabilit un termen de restituire a avansului în caz de executare totală sau parţială a acestuia.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit, art. 7.3 din contractul nr. 83 din 21 septembrie 1999 în stabilirea valorii asupra căreia trebuie aplicat procentul penalizator; că, prin neacordarea dobânzilor comerciale, a încălcat prevederile art. 43 C. com., în temeiul cărora acestea au fost solicitate şi a nesocotit prevederile art. 981 C. civ., reţinând că nu s-a stabilit un termen de restituire a avansului în caz de neexecutare totală sau parţială a contractului.
Recursul este nefondat.
Potrivit clauzei penale, inserată la art. 7.3 din contractul nr. 93 din 21 septembrie 1999, încheiat de SC T.T. SRL, în calitate de vânzător şi C.N.E., sucursala de Transport Dispecer Bucureşti, în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzarea, cumpărarea produselor din anexa 1, ce face parte integrantă din contract, pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea din culpă a obligaţiilor asumate prin contract, vânzătorul datorează cumpărătorului penalizări de 0,15 % pe zi din valoarea produselor pentru care nu au fost îndeplinite obligaţiile contractuale, penalizări care nu vor putea depăşi 5 % din valoarea produselor.
Astfel, analizând modul de calcul al penalităţilor de către instanţa de fond din perspectiva criticilor formulate de apelantă, se constată că instanţa de apel, reţinând că valoarea asupra căreia trebuie aplicat procentul penalizator este cea a produselor pentru care nu au fost îndeplinite obligaţiile contractuale, a interpretat evocata clauză după înţelesul clar şi lămurit al acesteia, conform voinţei părţilor, aşa încât critica fundamentată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.
Este de observat că, în lipsa dovezii existenţei şi întinderii unor daune care depăşesc cuantumul penalităţilor, nu se justifică cererea de acordare a dobânzilor, conform art. 43 C. com., ştiut fiind că doar în situaţia în care penalităţile nu acoperă integral prejudiciul suportat prin întârzierea executării obligaţiei se pot solicita daune în completare cu acest titlu, iar semnalarea, justă, a faptului că în contractul în litigiu nu s-a stabilit un termen de restituire a avansului în caz de neexecutare totală sau parţială a obligaţiilor asumate prin evocatul act juridic, nu este de natură să inducă, în interpretarea acestuia, aplicarea art. 981 C. civ., întrucât nu este o clauză care să se subânţeleagă chiar dacă nu a fost formal exprimată, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, sucursala de Transport Bucureşti împotriva deciziei nr. 483 din 20 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1131/2008. Comercial → |
|---|
