ICCJ. Decizia nr. 112/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 112/2008
Dosar nr. 2030/121/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În al doilea ciclu procesual, după casarea deciziei nr. 80/A/2006 a Curţii de Apel Galaţi şi a sentinţei nr. 47 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Galaţi prin Decizia nr. 3663 din 17 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Galaţi a respins, ca nefondată, acţiunea promovată de reclamantul C.L.M. Tecuci în contradictor cu pârâta SC S. SA Tecuci aflată în lichidare judiciară având ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr. 12243 încheiat de părţi la 13 aprilie 2000 şi evacuarea pârâtei de pe terenul concesionat.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că reclamantul i-a concesionat pârâtei o suprafaţă de 600 m.p. aferent construcţiei existente în vederea amenajării unui spaţiu comercial pentru o perioadă de 49 ani cu o redevenţă de 20.607,84 RON plătibilă în 25 ani indexată anual cu rata inflaţiei.
Societatea pârâtă a intrat în procedura Legii nr. 64/1995 la data de 28 iunie 2005, la cererea reclamantului pentru o creanţă bugetară, care include şi redevenţa restantă.
Interpretând prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 respectiv art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanţa de fond a considerat că numai administratorul judiciar poate aprecia asupra menţinerii unui contract, cum este şi cel în speţă, şi să stabilească dacă el este sau nu substanţial executat. Reclamantul deşi obligat să-l notifice pe lichidator pentru ca acesta să-şi manifeste opţiunea între denunţarea contractului sau menţinerea lui, nu a transmis o astfel de notificare, ci a acţionat-o direct în judecată.
În contra sentinţei reclamantul a declarat apel, criticile sale vizând greşita interpretare a prevederilor art. 1020 C. civ., art. 8 din contractul de concesiune precum şi a prevederilor art. 11 alin. (2) din acelaşi contract, arătând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 63/ A din 24 iulie 2007, a admis apelul formulat de reclamantul C.L. Tecuci şi schimbând în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea promovată de reclamant dispunând rezilierea contractului de concesiune încheiat de părţi la 13 aprilie 2000 şi evacuarea pârâtei din imobilul cesionat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a redevenţei începând cu anul 2004 conform dovezilor de la dosar.
Prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 în prezent art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd dreptul de opţiune al lichidatorului cu privire la menţiunea contractului dar nu limitează dreptul cocontractantului de a solicita rezilierea lui pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor conform dispoziţiilor art. 1020 C. civ.
Constatând culpa contractuală a pârâtei constând în neexecutarea obligaţiei de plată a redevenţei, instanţa de apel, pe fond a admis acţiunea în sensul arătat mai sus.
Pârâta SC S. SA Tecuci, societate în faliment a declarat recurs împotriva deciziei prin lichidator, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
1. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 recurenta invocă motivarea superficială a deciziei, aceasta, nefăcând referire la probele de la dosar iar prevederile din Legea nr. 85/2005 pe care s-a întemeiat nu au fost interpretate în contextul celorlalte prevederi din lege.
Opinia Înaltei Curţi.
Critica nu este întemeiată, instanţa de apel a respins motivele de apel formulate de reclamant, verificând sentinţa sub acest aspect şi cum temeiul respingerii acţiunii la fond a fost prevederea art. 86 din Legea nr. 85/2005 era firesc ca operaţiunea de control judiciar să aibă ca obiect interpretarea acestei dispoziţii legale.
Motivarea deciziei atacate referă la probele administrate şi care în opinia instanţei de apel au făcut dovada neexecutării culpabile de către societatea pârâtă aflată în faliment a obligaţiei de plată a redevenţei asumată prin contractul de concesiune în speţă.
2. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă greşita interpretare a prevederilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 întrucât concedentul nu poate cere rezilierea contractului de concesiune dacă nu a formulat notificarea la care referă legea, legea falimentului aplicându-se cu prioritate faţă de prevederile art. 969 şi 1020 C. civ.
Opinia Înaltei Curţi.
Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 86 din Legea nr. 85/2006.
Legea falimentului se aplică potrivit art. 1 din Legea nr. 85/2006 categoriilor de debitori pe care acesta îi enumără aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă şi pentru care reprezintă o lege specială. Ea nu se aplică cu caracter de lege specială cocontractanţilor cu care debitorul a încheiat acte juridice cu respectare legii.
Art. 86 din Legea nr. 85/2006 reglementează regimul juridic al unor contracte în care ambele părţi contractante şi-au executat şi îşi execută obligaţiile nu şi contractelor în care se pune problema răspunderii contractuale pentru neexecutarea culpabilă de către una din părţi.
Numai în acest context se justifica notificarea din partea contractantului către lichidator în scopul ca acesta să-şi exprime opţiunea asupra menţinerii sau denunţării contractului. Facultatea pe care legiuitorul i-a acordat-o debitorului priveşte posibilitatea de a denunţa contractul dacă el apreciază măsura ca oportună iar nu posibilitatea de a menţine contractul de a cărei neexecutare se face culpabil.
În această ultimă ipoteză a neexecutării culpabile, cocontractantul poate să-şi valorifice posibilităţile procedurale şi substanţiale de drept comun pentru tragerea la răspundere a contractantului aflat în faliment, câtă vreme contractul a fost încheiat cu respectarea legii, nefiind de conceput sancţionarea celui care îşi execută obligaţiile prin menţinerea forţată a contractului de a cărui neexecutare este culpabilă partea aflată în faliment.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA TECUCI, prin lichidator S. S.P.P.I. GALAŢI împotriva deciziei nr. 63/ A din 24 iulie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 111/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 114/2008. Comercial → |
|---|
