ICCJ. Decizia nr. 117/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 117/2008
Dosar nr. 147/118/2004
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1397 din 2 septembrie 2004 la Tribunalul Constanţa, reclamanta SC R.C. SRL Mangalia a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.P.A.D.P.P. Mangalia obligarea acestuia la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare pentru o suprafaţă de teren intravilan de 15 mp aferentă activului edificat iar în situaţia în care terenul a fost vândut către altă persoană să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de asociere nr. 17 din 3 octombrie 1997 încheiat cu pârâta a preluat spre exploatare, în regim de asociere în participaţiune un teren în suprafaţă de 15 mp constituind proprietatea pârâtei şi pe care a edificat o construcţie având drept scop comercializarea unor produse alimentare.
S-a mai arătat că prin cererea nr. 22936 din 26 august 2002 a solicitat cumpărarea terenului respectiv dar cu toate demersurile efectuate nu a reuşit perfectarea contractului solicitat.
Prin încheierea nr. 1138 din 30 septembrie 2004 instanţa a constatat natura comercială a cauzei, dosarul fiind înregistrat la secţia comercială sub nr. 6403/COM/2004.
Prin încheierea din 14 februarie 2005 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Mangalia şi a respins aceeaşi excepţie faţă de S.P.A.D.P.P. Mangalia.
În cursul procesului, reclamanta a învederat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi pe SC S. SRL, cumpărătoarea din contractul nr. 3667 din 19 iulie 2004. Totodată, a precizat că înţelege să invoce drept motive de nulitate a contractului, încheierea acestuia în frauda legii, cauza ilicită şi imorală.
Pârâta SC S. SRL a formulat întâmpinare şi a arătat că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare s-a realizat cu respectarea prevederilor legale. A mai afirmat aceasta să reclamanta pretinde să-i fie vândut terenul în suprafaţă de 15 mp. dar nu arată să nu îndeplineşte cerinţele legale instituite prin hotărârea C.L. Mangalia.
Chiar dacă reclamanta ar fi îndeplinit cumulativ condiţiile, terenul nu putea fi înstrăinat acesteia, întrucât este aferent spaţiului comercial aflat în proprietatea SC S. SRL, iar chioşcul aparţinând SC R.C. SRL este lipit de terasa restaurantului.
Prin Sentinţa civilă nr. 6047/ COM din 28 septembrie 2006, Tribunalul Constanţa a respins cererea reclamantei, ca nefondată, reţinând că prin contractul de asociere nr. 17 din 3 octombrie 1997 încheiat între G.R. Mangalia şi SC R.C. SRL pe o durată de 10 ani s-a convenit asocierea părţilor, în vederea exploatării şi modernizării spaţiului comercial situat în Mangalia, str. Oituz şi a terenului aferent, activitatea desfăşurată constând în comerţul cu peşte, produse din peşte şi băuturi răcoritoare.
G.R., în calitate de administrator asociat, a contribuit la asocierea cu suprafaţa de 15 mp. teren.
S.P.A. Mangalia a devenit parte contractantă, preluând drepturile şi obligaţiile G.R., în temeiul actului adiţional nr. 1/2003 la contractul de asociere nr. 17 din 03 octombrie 1997.
Hotărârea nr. 30 din 29 martie 2002 adoptată de C.L.M. Mangalia a aprobat vânzarea terenurilor proprietate privată a Municipiului Mangalia, către deţinătorii acestora, titulari ai contractelor de concesiune, închiriere, asociere, ocupate de active în care se desfăşoară activităţi comerciale.
Prin art. 4 din hotărâre, s-a statuat că, de prevederile acesteia, pot beneficia numai agenţii economici ale căror active sunt astfel amplasate, încât să nu împiedice dezvoltarea urbanistică a zonei şi totodată că pentru cererea de cumpărare depusă la primărie este necesar avizul comisiei de urbanism a C.L. Mangalia.
Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză (expert D.F.). A stabilit, în esenţă, că suprafaţa de 13 mp. aferentă chioşcului pentru comercializarea peştelui aparţinând SC R.C. SRL se suprapune circa 5 mp. cu proprietatea SC S. SRL, iar circa 5 mp. cu proprietatea SC S. SRL, iar circa 8 mp. cu domeniul public (trotuarul aferent străzii Oituz).
Deşi a susţinut că îndeplineşte cumulativ condiţiile instituite prin art. 4 din Hotărârea nr. 30/2002 adoptată de C.L.M. Mangalia, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
De altfel, cerinţa amplasării activului, astfel încât să permită dezvoltarea urbanistică a zonei, deopotrivă cu aceea a avizării cererii de către comisia de urbanism vizau doar terenurile aparţinând domeniului privat al municipiului.
Ori, cea mai mare parte a construcţiei, chioşc (aproximativ 62 %) este amplasată, potrivit raportului de expertiză, pe un teren aparţinând domeniului public al Municipiului Mangalia şi ca atare, inalienabil în virtutea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Constanţa a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 89 din 12 aprilie 2007.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.C. SRL Mangalia solicitând admiterea recursului său şi modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său recurenta invocă în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă a indica textele legale care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.
În dezvoltarea motivelor recurenta reia în mare parte relatarea stării de fapt susţinând că faţă de aceasta motivarea ambelor hotărâri este eronată, în condiţiile în care a avut avizul Comisiei de urbanism odată cu obţinerea autorizaţiei de construire a magazinului şi apoi a obţinut autorizaţii de funcţionare, de unde reiese că activitatea sa comercială nu a împiedicat dezvoltarea urbanistică a zonei.
Contractul de concesiune şi apoi de vânzare - cumpărare al pârâtei SC S. SRL a fost încheiat ulterior contractului de asociere al reclamantei, cu încălcarea dreptului de preemţiune al reclamantei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanţa de apel a pronunţat o decizie legală, cu aplicarea corectă a legii în speţa dedusă judecăţii. Motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate nici în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legale de către instanţa de apel şi nici în ceea ce priveşte motivarea de către această instanţă a deciziei sale, atacată cu prezentul recurs.
Este de menţionat că temeiul pentru vânzarea terenurilor de către Consiliul Local către deţinătorii acestora l-a constituit H.C.L. Constanţa nr. 30/2002, dar care nu s-a aplicat şi în cazul reclamantei întrucât aceasta avea un contract de asociere pe o porţiune de teren aflată în domeniul public iar hotărârea consiliului local viza doar terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului Mangalia.
Mai mult, contractul de asociere al reclamantei cu S.P.A.D.P.P. Mangalia nr. 17 din 3 octombrie 1997 a încetat prin ajungerea la termen la 3 octombrie 2007.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL Mangalia împotriva deciziei nr. 89 din 12 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 125/2008. Comercial → |
|---|
