ICCJ. Decizia nr. 947/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 947/2008
Dosar nr. 4696/44/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2001, reclamanta A.T. cu sediul în Vaduz Principatul Liechtenstein cu sediul ales în Bucureşti str. Maior 1 la SC P.A. M.A. SA a solicitat în contradictoriu cu SC C.I. SA Brăila pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei arbitrale nr. 5 din 6 octombrie 1999 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Zurich.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa nr. 699 din 17 septembrie 2007, a recunoscut sentinţa arbitrală şi a încuviinţat executarea silită a acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 167 – art. 178 din Legea nr. 105/1992.
Împotriva acestei soluţii pârâta a promovat apel criticile vizând faptul că firma de avocatură „M.A." nu a dovedit calitatea de reprezentant al societăţii reclamantei.
Apelanta a arătat că această procură a fost dată de un oarecare M.A.O., cetăţean elveţian şi în cuprinsul ei se vorbeşte despre o altă procură din data de 19 aprilie 2000 prin care E.G., cetăţean elveţian, având calitatea de administrator al SC A.T. îl împuterniceşte pe M.A.O. să îi reprezinte interesele judiciare în România.
A arătat apelanta că această ultimă procură lipseşte de la dosarul cauzei, şi că reclamanta a dat o nouă împuternicire d-nei I.E.E., la data de 5 iunie 2000, iar potrivit dispoziţiilor art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea celui dintâi.
A mai arătat apelanta că în lipsa unei împuterniciri societatea profesională „M.A." nu avea calitatea de reprezentant a creditoarei în condiţiile art. 68 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2007, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că, contractul de mandat este încheiat între o persoană juridică de naţionalitate străină cu sediul în Principatul Liechtenstein şi M.A.O. cetăţean elveţian, considerând că pentru determinarea valabilităţii sale în timp nu se pot aplica dispoziţiile Codului civil românesc, iar apelanta nu a făcut dovada că legea elveţiană [(aplicabilă conform dispoziţiilor art. 78 lit. c) din Legea nr. 105/1992)] conţine astfel de dispoziţii.
S-a reţinut că, din moment ce nici societatea creditoare, nici mandantul M.A.O. nu au sediul, respectiv domiciliul, în România, mandatul de reprezentare se consideră dat în condiţiile art. 67 alin. (3) C. proc. civ. şi respectiv art. 68.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SC C.I. SA Brăila prin reprezentantul acţionarilor şi preşedintele Consiliului de Administraţie în momentul pronunţării hotărârii de executor criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel, în mod greşit a stabilit că legea aplicabilă este legea elveţiană. În realitate procura pe care a eliberat-o SC A.T. către M.A.O. este o procură judiciară care are valabilitatea numai în cadrul unui proces şi nu un mandat special de reprezentare în faţa unei instanţe de judecată.
Recursul este fondat.
Examinând regularitatea cererii formulate, faţă de criticile făcute se reţine că potrivit art. 82 C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul, obiectul cererii şi semnătura petentului. Când cererea este făcută prin mandatar, art. 83 din acelaşi cod, prevede că se va alătura procura, în original sau în copie legalizată.
Semnarea cererii de către mandatar, în lipsa unei împuterniciri legale de a se exercita acţiunea în numele părţii nu îndeplineşte condiţiile de regularitate.
Instanţa de apel în mod eronat a considerat că legea aplicabilă este legea elveţiană, întrucât în speţă nu este în discuţie o procură judiciară cu caracter special, şi nici în faţa unui mandat aşa cum este reglementat de dreptul material.
Faţă de obiectul cauzei în condiţiile Legii nr. 105/1992, legea aplicabilă este legea procesuală civilă română, şi aşa cum s-a arătat mai sus asupra regularităţii cererii lipsa calităţii de reprezentant este o excepţie de ordine publică ce poate fi invocată oricând.
Art. 68 alin. (1) C. proc. civ., distinge clar diferenţa între exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi a dreptului de reprezentare în judecată. Acelaşi lucru se desprinde şi din prevederile art. 69 alin. (1) şi anume recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
Procura dată lui M.A.O. are forma unui mandat general de reprezentare a intereselor A. în România şi nu a unui mandat expres de angajarea răspunderii respectiv de reprezentare în judecată, fiind încălcate dispoziţiile exprese ale art. 67 şi 68 C. proc. civ., referitoare la instituţia mandatului.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.I. SA Brăila prin administrator special HG împotriva deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, modifică Decizia recurată, admite apelul pârâtei, schimbă în tot sentinţa nr. 699 din 17 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia comercială, şi pe fond respinge acţiunea reclamantei pentru lipsa calităţii de reprezentant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 104/2008. Comercial → |
|---|
