ICCJ. Decizia nr. 132/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 132/2008
Dosar nr. 3489/62/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, la 1 iunie 2006, reclamanta SC D.I. SRL a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a încheierii de autentificare şi a contractului de antrepriză nr. 961 din 13 iunie 2000 întocmite de Biroul Notarului Public P.Şt. şi să o oblige pe pârâta SC S. SRL Braşov la cheltuieli de judecată. Ulterior acţiunea a fost modificată solicitându-se să se constate nulitatea absolută a încheierii de autentificare nr. 959 din 13 iunie 2000 întocmită de B.N.P. P.Şt. şi să se constate caducitatea contractului de antrepriză nr. 959 din 13 iunie 2000. Reclamanta a mai formulat o precizare la cererea de modificare a acţiunii prin care solicită ca hotărârea ce se va pronunţa să fie dată în contradictoriu şi cu B.N.P. P.Şt.
Prin sentinţa civilă nr. 823 din 28 februarie 2007, Tribunalul Braşov a respins acţiunea astfel cum a fost modificată şi precizată, având ca obiect caducitatea contractului de antrepriză nr. 961/2000, reţinându-se că la data încheierii contractului era notat în cartea funciară procesul care a pus partea în imposibilitatea obţinerii autorizaţiei de construire şi implicit la neexecutarea contractului, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile caducităţii actului.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta solicitând desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare faţă de împrejurarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra obiectului pricinii, ce viza contractul nr. 959 din 13 iunie 2000 şi nu contractul nr. 961 din 13 iunie 2000.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 64 din 3 mai 2007, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat în tot sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea că atât în considerente cât şi în dispozitivul hotărârii instanţa se referă la contractul nr. 961/2000 şi nu la contractul nr. 959/2000, indicat în modificarea acţiunii. În lipsa reţinerii erorii materiale s-a constatat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra obiectului dedus judecăţii, fiind îndeplinite condiţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. SRL Braşov solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel cu motivarea că această instanţă, într-un formalism excesiv, a trimis cauza instanţei de fond deşi aceasta s-a pronunţat pe fondul cauzei, chiar dacă a preluat în mod greşit numărul încheierii de autentificare şi al contractului nr. 961 în loc de 959.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, fiind dar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, în cauză nu este dat motivul prevăzut de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât tribunalul s-a pronunţat pe fondul pricinii, „examinând actele şi lucrările dosarului", după care, faţă de considerentele expuse pe larg, a respins acţiunea. Este real că instanţa de fond, după ce a reţinut că acţiunea a fost modificată cu privire la constatarea caducităţii contractului nr. 959/13 iunie 2000, face referire la contractul nr. 961 din 13 iunie 2000, dar, rezultă în mod evident că a avut în vedere contractul nr. 959/2000, aceasta cu atât mai mult cu cât contractul nr. 961/2000 a făcut obiectul dosarului nr. 4239/62/2006, al aceleiaşi instanţe, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 463 din 12 februarie 2007.
Prin Decizia pronunţată instanţa de apel a dat dovadă de un formalism excesiv, întrucât, cu ocazia judecării apelului, putea face rectificarea care se impunea cu privire la numărul contractului ce făcea obiectul prezentei cauze, fără a mai provoca reluarea ciclului procesual. De altfel, Tribunalul Braşov, prin încheierea din 29 mai 2007, a admis cererea pârâtei SC S. SRL şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta, considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 823/2007, în sensul că numărul contractului de antrepriză este nr. 959 din 13 iunie 2000 în loc de nr. 961 din 13 iunie 2000.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să admită recursul şi să caseze Decizia atacată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 64 din 3 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 133/2008. Comercial → |
|---|
