ICCJ. Decizia nr. 125/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 125/2008
Dosar nr. 4342/118/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Transilvania SA, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia comercială, sub nr. 4342/118/2006 (5165/com/2006), a chemat în judecată pe pârâta SC V. SA solicitând anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC V. SA nr. 1 din 4 iulie 2006, privind majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 362.190 noi acţiuni, cu o valoare nominală de 2,50 lei/acţiune, fără primă de emisiune.
1. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea adoptată de acţionari este nelegală întrucât a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, convocatorul, necuprinzând nici o referire la modificarea actului constitutiv şi nici textul integral al modificării.
2. Totodată, pârâta nu a respectat dreptul de informare al acţionarilor, nici anterior, nici în cadrul şedinţei A.G.E.A. nefiind prezentate motivarea şi susţinerea majorării capitalului social, necesitatea şi oportunitatea şi efectele economice ale acestei majorări, modul de stabilire a preţului de subscriere a noilor acţiuni şi destinaţia sumelor achitate în schimbul noilor acţiuni emise.
3. De la lucrările A.G.E.A. a lipsit comisia cenzori căreia, conform art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, îi revine obligaţia verificării îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru ţinerea adunării generale a acţionarilor.
Prin urmare, verificarea îndeplinirii formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv nu s-a făcut de comisia de cenzori, fiind astfel nesocotite dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
4. Hotărârea acţionarilor este în contradicţie cu prevederile generale care reglementează contractul de societate şi capacitatea persoanelor juridice, încălcând drepturile acţionarilor care nu pot sau nu doresc să subscrie, fiind contrară intereselor acestora şi ale societăţii, deoarece majorarea capitalului social s-a făcut prin emiterea de acţiuni noi la valoarea nominală de 2,50 lei/acţiune, fără primă de emisiune.
Interesul societăţii şi al acţionarilor care nu pot sau nu doresc să participe la majorarea capitalului social sunt lezate prin nefixarea unei prime de emisiune deoarece:
- societatea comercială este privată de colectarea unei sume importante de bani care poate fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune şi în alte scopuri.
- dacă acţionarul nu înţelege sau nu poate să uzeze de dreptul de preemţiune, cota de capital deţinută de acesta şi drepturi aferente se vor diminua, prin mărirea procentului deţinut de acţionarii care au subscris.
- se impune determinarea activului net/acţiune prin reevaluarea participanţiilor deţinute de pârâtă în SC F.M. SA şi SC M.R. SA, societăţi înfiinţate în anul 2002 prin transferarea patrimoniului pârâtei.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 şi articolele invocate în cuprinsul acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Constanţa a respins cererea reclamantei S.I.F. Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Basarabi ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că A.G.E.A. din cadru SC V. SA Basarabi a fost convocată la 4 iulie 2007 urmând a se dezbate problemele de pe ordinea de zi stabilită în convocarea publicată în M. Of. al României în partea a IV-a nr. 1815/2006.
Convocarea publicată în M. Of. cuprinde ordinea de zi cu menţiunea explicită a problemelor ce urmau a fi dezbătute de acţionari.
Astfel, s-a menţionat că majorarea capitalului social se face prin emiterea unui număr de 362.190 noi acţiuni cât şi valoarea nominală a acţiunii. Totodată au fost arătate locul şi data ţinerii adunării generale, fiind respectate dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, au fost respectate şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi art. 163 alin. (4), reprezentantul reclamantului fiind ales şi cenzor, calitate în care a verificat lista de prezenţă a acţionarilor şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legii şi ale Actelor constitutive ale societăţii privind convocarea şi întrunirea adunării generale, aspect consemnat în procesul - verbal nr. 128 din 3 iulie 2006.
Activitatea secretarului adunării poate fi sprijinită de cenzori, iar acesta nu se poate substitui secretarului în îndeplinirea obligaţiei verificării respectării condiţiilor legale pentru ţinerea adunării generale.
Majorarea capitalului social s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 210, art. 212 din Legea nr. 31/1990, astfel că acţionarii pârâtei au decis dacă se impunea reevaluarea patrimoniului societăţii şi majorarea capitalului social cu deferente favorabile, rezultate în urma reevaluării.
Chiar dacă mărirea capitalului social prin emiterea de noi acţiuni a fost hotărâtă fără stabilirea primei de emisiune, drepturile acţionarilor nu au fost prejudiciate cât timp prin hotărârea din 4 iulie 2007, s-a acordat acestora dreptul de preferinţă la subscrierea noilor acţiuni, proporţional cu numărul de acţiuni pe care le deţin. Atât prima de emisiune, cât şi acordarea dreptului de preferinţă, constituie mijloace legale de ocrotire a intereselor vechilor acţionari, adunarea generală a acţionarilor, fiind cea îndreptăţită a opta pentru unul dintre acestea.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 162 din 2 iulie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.I.F. Transilvania SA solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei instanţei de fond şi admiterii acţiunii în anularea A.G.A.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta invocă, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii la pronunţarea hotărârii recurate reţinând respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 referitoare la legalitatea convocatorului şedinţei A.G.E.A. din 4 iulie 2006 întrucât nu este precizat cuantumul capitalului social şi textul integral al propunerii de modificare a actului constitutiv, punctul 3 „diverse" este enunţat vag şi s-a încălcat dreptul la informare al acţionarilor.
De asemenea, instanţa a reţinut nelegal respectarea dreptului de informare al acţionarilor întrucât nu au fost oferite materiale şi documente care să fundamenteze adaptarea unei hotărâri de majorare a capitalului social, respectarea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea şedinţei A.G.E.A. întrucât aceasta s-a desfăşurat în lipsa comisiei de cenzori, încălcându-se art. 129 alin. (2) şi art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990 şi că numirea reprezentantului S.I.F. Transilvania SA ca secretar de şedinţă ar fi de natură să acopere orice vicii de convocare întrucât textele legale încălcate sunt imperative iar sancţiunea este nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.
Se reţine, de asemenea, de către recurentă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, respectiv se reţine în dispozitiv, pe de o parte, că „dispoziţiile legale referitoare la reevaluarea patrimoniului nu au caracter imperativ şi că acordarea dreptului de preferinţă asigură protecţia acţionarilor în condiţiile legii pentru ca pe de altă parte să reţină ca prima de emisiune este reglementat ca mijloc de ocrotire a intereselor vechilor proprietari".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor întrucât textul convocatorului publicat în M. Of. cuprinde în mod explicit şi complet ordinea de zi, inclusiv propunerile cu privire la majorarea capitalului social care atrag şi modificarea actului constitutiv al societăţii pârâte. Astfel, se precizează locul şi data ţinerii adunării generale şi se menţionează integral propunerea de majorare a capitalului social prin emisiunea unui număr de 362.190 de noi acţiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei/acţiune şi cea de aprobare a procedurii de majorare şi stabilire a perioadei de preempţiune pentru acţionarii societăţii.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind încălcarea dreptului acţionarilor la informarea având în vedere, pe de o parte prezenţa 100 % a acţionarilor societăţii care au luat, cu toţii, cunoştinţă, în prealabil, de convocarea acţionarilor şi de ordinea de zi a adunării iar, pe de alta, împrejurarea că aceştia, inclusiv reprezentantul reclamantei, au votat ordinea de zi, confirmând că, potrivit aprecierii unanime, sunt îndeplinite toate condiţiile legii şi ale actelor constitutive ale societăţii privind convocarea şi întrunirea A.G.E.A. Reprezentantul reclamantei nu a cerut informarea suplimentară sau lămuriri nici înainte şi nici după prezentarea propunerii de majorare a capitalului social şi nici nu a cerut o amânare a votului pentru a se informa suplimentar sau pentru a analiza aspectele pe care le-ar fi considerat insuficient de clar prezentate.
Instanţa de apel a apreciat corect şi cu privire la respectarea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea şedinţei A.G.E.A. întrucât, în cazul în care cenzorii societăţii nu îşi îndeplinesc obligaţia prevăzută, în sarcina lor, de art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală se poate desfăşura şi în absenţa lor, acest fapt neatrăgând nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, cum susţine, neîntemeiat, recurenta.
În ceea ce priveşte întocmirea procesului – verbal de către cenzori, conform art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este de menţionat că această dispoziţie nu este sancţionată cu nulitatea, aceasta cu atât mai mult cu cât toţi acţionarii societăţii, prezenţi la A.G.E.A. au constatat îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare, iar procesul – verbal a fost întocmit chiar de reprezentantul reclamantei – recurente, în calitate de secretar al adunării. De altfel, în modificarea ulterioară a textului art. 129 alin. (2), modificare în spiritul legii, procesul – verbal nu se mai întocmeşte de către cenzori ci de către secretarul tehnic.
Numirea reprezentantului reclamantei ca secretar de şedinţă nu ar acoperi eventualele vicii în organizarea sau desfăşurarea adunării însă, în cazul concret, acesta a constatat personal şi a consemnat în scris absenţa unor vicii şi îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare, aspect constatat ulterior, în mod corect, şi de către instanţe.
Nici motivul de recurs întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu este fondat neexistând aspecte contradictorii nici între considerente şi dispozitiv şi nici în cadrul considerentelor, întrucât aspectele reţinute de instanţă cu privire la prima de emisiune şi dreptul de preferinţă nu sunt contradictorii în sensul pct. 7 din art. 304 C. proc. civ.
Celelalte argumente invocate de recurentă cu trimitere la pct. 7 nu vizează în nici un caz motivul prevăzut de textul arătat, respectiv lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea sau existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În unele dintre ele se invocă nelegalitatea fără însă a se indica textele legale încălcate şi în ce constă încălcarea.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei privind încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990, aceasta este neîntemeiată iar instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că, prin acordarea dreptului de preemţiune vechilor proprietari, se asigură protecţia vechilor acţionari în condiţiile legii.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA Braşov împotriva deciziei nr. 162 din 2 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 132/2008. Comercial → |
|---|
