ICCJ. Decizia nr. 1131/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1131/2008
Dosar nr. 6130/97/2006
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6130/97/2006, reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta SC S.L. SRL Bucureşti, pentru a fi obligată să-i restituie suma de 243.754,30 lei, din care T.V.A.: 38.918,74 lei, precum şi la penalităţi de întârziere de 0,06 % pe zi din preţul contractelor, în sumă de 7.120,11 lei, şi la cheltuieli ocazionate cu procesul.
Prin sentinţa nr. 608/CA/2007 din 05 aprilie 2007, pronunţată în cauză de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii, invocată de pârâta SC S.L. SRL Bucureşti, s-a admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara, dispunându-se, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 7.120,11 RON penalităţi de întârziere şi s-a respins în rest acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., prin adresa nr. 6478 din 28 iulie 2004, iar pârâta nu şi-a îndeplinit culpabil obligaţiile contractuale, livrând aparatură fără verificările necesare.
A mai apreciat tribunalul că, în lipsa solicitării de rezoluţiune a contractului din partea reclamantei, nu se poate dispune restituirea preţului fără prezenţa unui pact comisoriu de gradul IV, prin care să se fi prevăzut desfiinţarea contractului fără intervenţia instanţei de judecată, astfel că pârâta poate fi obligată doar la plata penalităţilor contractuale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara, apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 26 şi nu a avut în vedere dispoziţiile art. 27 din contract, iar din probele dosarului reiese că aparatura a rămas în custodia societăţii.
O altă critică invocată de reclamantă a constituit-o temeiul de drept, respectiv art. 969, 970 şi 998 C. civ., iar nu art. 963 şi 994 C. civ., reţinut de tribunal.
A mai susţinut apelanta că într-o cauză identică i-a fost admisă cererea de chemare de judecată.
Prin Decizia comercială nr. 65/A/2007 din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins drept nefondat apelul reclamantei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a apreciat că sunt nefondate criticile reclamantei privind interpretarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 26 şi 27 din contract, în condiţiile în care tribunalul a reţinut neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, aspect care o îndreptăţea pe reclamantă să solicite rezilierea contractului conform art. 24, reclamanta putând opta, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de către pârâtă, între o acţiune în rezilierea contractului sau să solicite executarea contractului cu daune interese.
Astfel, instanţa de fond a apreciat temeinic că, în lipsa inserării în contract a unui pact comisoriu de gradul IV, care să stipuleze rezilierea de drept a contractului, fără intervenţia instanţei de judecată, nu se poate admite cererea de restituire a preţului.
Totodată, instanţa de control judiciar a considerat că pronunţarea de către Tribunalul Hunedoara a unei soluţii de admitere în totalitate a acţiunii într-o cauză similară nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei de apel, iar sentinţa la care se face referire nu a fost supusă controlului judiciar, rămânând irevocabilă prin neapelare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara, solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei să-i restituie suma de 243.754,30 lei, reprezentând contravaloarea aparaturii contractate de unitatea sa şi pe care pârâta nu i-a furnizat-o nici până la acea dată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1. În mod greşit s-a reţinut de către cele două instanţe (atât la instanţa de fond, cât şi în apel) că pârâta i-a livrat aparatura, din adresa nr. 6478 din 28 iulie 2006 reieşind în mod cert şi neechivoc că reclamanta a solicitat să-i livreze aparatura până la 10 august 2007, acelaşi lucru fiind solicitat prin toate adresele sale, respectiv nr. 6899 din 17 august 2006 şi nr. 5053 din 05 iunie 2006, solicitându-i, de asemenea, să îşi execute cele două contracte.
2. Întrucât pârâta nu şi-a executat contractul, reclamanta a solicitat să-i fie restituit preţul plătit, precum şi daunele interese pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, conform clauzei de la punctul 27 din contractele încheiate, motivându-şi cererea pe prevederile art. 969, 970 şi 998 C. civ.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Primul motiv de recurs nu este fondat, întrucât prin acesta se invocă aprecierea probelor, atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel, care, susţine recurenta, în mod greşit, au reţinut că pârâta i-a livrat reclamantei aparatura, în condiţiile în care, din adresele emise de către reclamantă, reiese în mod cert şi neechivoc că a solicitat pârâtei să-i livreze aparatura până la 10 august 2007.
Astfel, deşi recurenta – reclamantă invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În speţă, instanţa de apel a reţinut neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, însă faptul că a considerat că acest aspect o îndreptăţea pe reclamantă să solicite rezilierea contractului nu înseamnă că instanţa a schimbat natura actului sau înţelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de către pârâtă, reclamanta putea opta între o acţiune în rezilierea contractului sau să solicite executarea contractului cu daune interese.
2. Este nefondat şi motivul privind încălcarea prevederilor art. 969, 970 şi 998 C. civ., întrucât instanţa de apel, deşi face trimitere şi la dispoziţiile art. 1020 şi 1021 C. civ., îşi întemeiază soluţia pe dispoziţiile art. 24 din contractul încheiat între părţi.
Astfel, aşa cum în mod temeinic a reţinut instanţa de apel, acţiunea reclamantei nu putea fi admisă în totalitate, întrucât, în lipsa unui pact comisoriu expres de gradul IV, restituirea preţului nu se poate dispune decât într-o acţiune în rezoluţiunea contractului; or, în speţa de faţă, reclamanta nu a solicitat o atare rezoluţiune.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara împotriva deciziei nr. 65/A/2007 din 28 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 116/2008. Comercial → |
|---|
