ICCJ. Decizia nr. 1179/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1179/2008
Dosar nr. 586/42/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 februarie 2006, reclamanta S.D.C. P.L. SA PLOIEŞTI a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC E. SA TÂRGOVIŞTE să se constate rezilierea contractului de antrepriză nr. 502/2005 cu începere de la 14 noiembrie 2005 şi să fie obligată la plata sumelor de 138.616 Ron fără TVA reprezentând diferenţa dintre avansul acordat prin O.P. 2019 din 10 august 2005 şi valoarea lucrărilor acceptate ca fiind executate în sumă de 39.438 lei Ron, de 50.872 Ron penalităţi de întârziere şi de 324.471,58 Ron reprezentând valoarea lucrărilor suplimentare ce s-au executat ca urmare a nerespectării termenelor prevăzute în contract cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1541 din 1 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei, a constatat rezilierea contractului de antrepriză 502/2005 cu începere de la 14 noiembrie 2005 şi a obligat pârâta la plata sumei de 138.616 Ron reprezentând diferenţa dintre avansul acordat şi valoarea lucrărilor executate şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 41.833,50 lei; s-a respins capătul de cerere privind contravaloarea lucrărilor suplimentare şi pârâta a fost obligată la 10.687 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, pârâta a executat cu întârziere lucrările de construcţii montaj la care s-a obligat prin contractul de antrepriză nr. 502/2005 faţă de graficul de execuţie şi astfel va suporta penalităţi de întârziere de 0,15 % pe zi şi s-a constatat reziliat contractul potrivit dispoziţiilor art. 16.2 lit. b), c) şi d) din convenţia părţilor.
S-a stabilit că lucrările suplimentare în sumă de 128.723 dolari S.U.A. au fost executate de o altă societate ca urmare a viiturilor produse în zilele de 20, 21, 24 septembrie 2005.
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu la 1 februarie 2007 s-a admis cererea reclamantei şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa tribunalului în sensul că denumirea corectă a pârâtei este SC E. SA TÂRGOVIŞTE şi nu SC E. SA Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 67 din 16 aprilie 2007, a admis apelul formulat de pârâta împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca nefondată; a respins apelul formulat de reclamantă împotriva aceleeaşi sentinţe ca nefondat şi a obligat-o la 3114,5 Ron cheltuieli de judecată în fond şi apel către pârâtă.
S-a reţinut în considerentele deciziei că efectuarea lucrărilor suplimentare nu se datorează culpei pârâtei ci viiturilor produse în perioada 20.21 şi 24 septembrie 2005 aşa cum rezultă din notele de constatare ale proiectantului nr. 1176 din 27 septembrie 2005 şi 980 din 22 august 2005 cât şi din adresa nr. 3890 din 22 august 2005 a A.N.A.R., deci nu există motiv de reziliere a contractului.
Cum lucrările contractuale au fost întrerupte datorită acestor calamităţi naturale pârâta nu poate fi obligată la penalităţi de întârziere potrivit art. 13.13 din contract aşa cum a stabilit instanţa de fond, întrucât clauza penală se aplică numai în cazul existenţei culpei antreprenorului .
Împotriva acestei decizii reclamanta SC P.L. SA Ploieşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate şi rejudecând cauza în fond să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată, în sensul modificării în parte a sentinţei instanţei de fond şi admiterea capătului de cerere privind lucrările suplimentare în valoare de 324.471,58 Ron fără TVA.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de apel a schimbat soluţia instanţei de fond în sensul că nu a obligat pe intimata-pârâtă la contravaloarea lucrărilor suplimentare ce au fost executate cu firma B. după rezilierea contractului nr. 502/2005, deoarece acestea au apărut din culpa pârâtei în timpul inundaţiilor din 20-21 septembrie 2005 datorită execuţiei necorespunzătoare şi a faptului că la 10 septembrie 2005 a abandonat lucrările .
Acestea au fost motivele pentru care instanţa de fond a dispus rezilierea contractului nr. 502/2005 conform art. 16.2 şi 16.3 din contract, cu începere de la 14 noiembrie 2005.
Intimata-pârâtă datorează penalităţi de întârziere potrivit art. 13.13 din contract, respectiv echivalentul în lei a 15.000 dolari S.U.A. aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, calculate la valoarea obligaţiilor rămase de executat.
Recurenta a precizat că valoarea lucrărilor executate de intimată în sumă de 13.289 dolari S.U.A. a fost stabilită conform situaţiei de lucrări acceptată de ambele părţi şi confirmată de expertul tehnic N.A. şi nu de reclamantă cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9, numai pentru motive de nelegalitate.
Recurenta a invocat în susţinerea recursului art. 304 pct. 8 C. proc. civ., conform căruia modificarea unei hotărâri se poate cere, când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În speţă, criticile recurentei se referă la faptul că ambele instanţe au reţinut în mod greşit că intimata nu datorează contravaloarea lucrărilor suplimentare executate cu altă firmă după rezilierea contractului, întrucât nu are nici o culpă, deşi acestea au apărut în timpul inundaţiilor din 20 - 21 septembrie 2005, deoarece intimata a abandonat anterior (10 septembrie 2005) lucrările contractate în baza contractului nr. 502/2005.
Aceste critici care vizează stabilirea culpei intimatei în neexecutarea obligaţiilor contractuale se referă la o problemă de apreciere a probelor administrate de instanţă, deci la aspecte legate de netemeinicia deciziei recurate şi nu de nelegalitate, deci nu pot fi cenzurate de instanţa de control judiciar.
Faţă de cele reţinute în mod corect instanţa de apel a stabilit că în cauză nu poate opera clauza penală stipulată de părţi la art. 13.13 din contract, deoarece nu s-a reţinut culpa intimatei – pârâte în neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi revine în calitate de antreprenor general.
Referitor la cererea privind rezilierea contractului de antrepriză 502/2005, în mod corect aceasta a fost respinsă de instanţa de apel întrucât potrivit art. 16 lit. c) şi d) din contract, se poate dispune numai în cazul în care antreprenorul nu îşi execută obligaţiile contractuale, ori în speţă, aceasta nu s-a dovedit de către recurenta-reclamantă.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.D.C. P.L. SA PLOIEŞTI împotriva deciziei nr. 67 din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1185/2008. Comercial → |
|---|
