ICCJ. Decizia nr. 1188/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1188/2008
Dosar nr. 2599/95/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U.P. SRL Ovidiu a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.T. SA Târgu Jiu şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare a încărcătorului Stalowa Wella şi obligarea pârâtei la restituirea preţului plus sporul de valoare şi spezele vânzării. Reclamanta şi-a motivat acţiunea arătând că a cumpărat utilajul respectiv, că a achitat parţial preţul şi că în perioada de funcţionare, utilajul s-a defectat datorită unor vicii constatate printr-o expertiză extrajudiciară.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata diferenţei de preţ rămasă neachitată, actualizată cu indicele de inflaţie întrucât CEC-ul, emis de administratorul reclamantei, împotriva căruia a făcut plângere penală, era fără acoperire.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Gorj, care în al doilea ciclu procesual, prin sentinţa nr. 59 din 22 mai 2007 a admis acţiunea principală, a dispus rezoluţiunea vânzării ce a făcut obiectul facturii din 20 mai 2004 şi a redus preţul vânzării la 96.940 ron. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC G.T. SA.
Instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei, raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual din care rezulta că motorul nu era cel din dotarea iniţială a utilajului, performanţele motorului fiind cu 30 - 40% inferioare celui original. În aceste condiţiis-a apreciat că vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse potrivit art. 1352 C. civ. chiar dacă nu le-a cunoscut, rezoluţiunea şi reducerea preţului în opinia instanţei fiind justificate. Aceleaşi argumente au fost avute în vedere şi pentru respingerea cererii reconvenţionale.
Sentinţa primei instanţe pronunţată în rejudecare a fost atacată cu apel iar Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 225 din 12 octombrie 2007 a schimbat soluţia în sensul respingerii acţiuniiprincipale şi a admiterii cererii reconvenţionale formulate de pârâtă, reclamanta fiind obligată la plata preţului actualizat.
Curtea a reţinut în considerentele deciziei că reclamanta - intimată a invocat prin acţiunea introductivă faptul că la data de 1 septembrie 2004 a descoperit vicii ascunse ale încărcătorului (utilajului) care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare şi că termenul în care se putea introduce acţiunea pentru valorificarea drepturilor decurgând din convenţie a expirat la 1 martie 2005. Această concluzie s-a bazat pe faptul că acţiunea a fost promovată la data de 23 mai 2005, după ce se împlinise termenul pentru exerciţiul acţiunii.
Găsind nejustificată cererea de rezoluţiune şi prescrisă cea de reducere a preţului vânzării pentru vicii ascunse, instanţa de apel în temeiul art. 969 C. civ., a admis pe baza acestor argumente şi cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei diferenţa de preţ.
Împotriva deciziei nr. 225 din 12 octombrie 2007 a declarat recurs reclamanta SC U.P. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv a susţinut că s-a aplicat greşit art. 137 alin. (1), art. 295 C. proc. civ. şi principiul contradictorialităţii.
În esenţă a susţinut că instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei fără ca în prealabil să o pună în dezbatere astfel că în opinia sa a fost încălcat principiul contradictorialităţii. Pentru susţinerea acestor argumente s-a făcut trimitere la încheierea din 9 octombrie 2007, pentru ca instanţa de control să observe că nu s-a discutat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune motiv pentru care recurenta s-a considerat îndreptăţită să considere că instanţa de apel şi-a depăşit limitele investirii.
Intimata SC G.T. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că principiul contradictorialităţii a fost respectat. A mai arătat că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind viciile ascunse a fost pusă în discuţie atunci când s-a dat cuvântul pe fond încă din primul ciclu procesual. În fine, intimata a arătat că recurenta nu a adus nicio critică în legătură cu respingerea pe fond a acţiunii principale şi nici în legătură cu admiterea reconvenţionalei, iar în ce priveşte excepţia prescripţiei a precizat că aceasta a privit doar aplicarea art. 1355 C. civ. nu şi celelalte cereri, care au fost analizate pe fond.
Recursul este nefondat.
- Pentru a răspunde criticii formulată în recurs trebuie observat mai întâi că într-un prim ciclu procesual a fost pronunţată Decizia nr. 279 din 13 decembrie 2006 prin care s-au admis apelurile părţilor în proces şi, urmare desfiinţării sentinţei nr. 112/2006 cauza a fost trimisă pentru rejudecare, în primă instanţă, reproşându-se primei soluţii faptul că a nesocotit prevederile art. 1352 şi art. 1354 C. civ. Totodată prin Decizia de desfiinţare s-a reţinut că răspunderea pentru viciile ascunse este una legală, pentru că părţile nu s-au învoit ca vânzătorul să nu răspundă pentru vicii. Instanţa de desfiinţare a mai constatat la acel moment că s-au interpretat greşit şi dispoziţiile art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
- După rejudecarea fondului de către Tribunal, Curtea de Apel Craiova în examinarea criticilor aduse soluţiei a pornit de la aplicarea art. 1352 şi art. 1355 C. civ. aşa cum a dispus prin Decizia de desfiinţare pronunţată anterior, care punea instanţa de fond în situaţia de a examina şi excepţiile de fond legate de dispoziţiile care reglementează răspunderea pentru viciile ascunse. Din dispozitivul deciziei recurate rezultă cu evidenţă că acţiunea principală s-a respins ca nefondată iar din considerente se deduce că cererea de rezoluţiune a contractului [fila 4 alin. (4) din decizie] a fost apreciată ca nejustificată în timp ce cererea de reducere a preţului vânzării s-a stabilit că a intrat sub incidenţa prescripţiei.
- Faţă de această distincţie care s-a făcut în considerentele deciziei în legătură cu acţiunea principală, critica în legătură cu discutarea pentru prima dată a excepţiei prescripţiei este nefondată.
După cum se poate observa din soluţiile anterioare instanţa nu s-a aflat în situaţia de a examina din oficiu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune astfel că nu se poate reţine că s-au încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ. cum s-a susţinut în prima critică.
În aceeaşi ordine de idei pentru examinarea aplicării art. 1352, art. 1355 – art. 1357, instanţa de apel a examinat natura viciilor cât şi termenul în care în funcţie de natura acestora reclamanta din acţiunea principală putea să-şi valorifice drepturile astfel că faţă şi de caracterul devolutiv al apelului nu se poate reţine că s-au depăşit limitele investirii instanţei de apel şi că s-au încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ.
- Din încheierea de dezbateri la care a făcut trimitere recurenta rezultă că părţile şi-au expus argumentele în susţinerea apelului şi respectiv în combaterea acestuia fiecare structurându-şi apărările cum au considerat necesar în limitele disponibilităţii aşa încât nu se poate pretinde că s-a încălcat principiul contradictorialităţii.
Ca esenţă a considerentelor de mai sus urmează să se reţină că ordineade analiză a criticilor aduse sentinţei cu referire şi la Decizia de desfiinţare pronunţată de aceeaşi Curte într-un alt ciclu procesual a fost respectată, că în cauză nu s-au pus în discuţie chestiuni noi legate de natura viciilor şi de dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului şi reducerea preţului. Nu în ultimul rând respingerea pe fond a cererii de rezoluţiune care nu a fost criticată a stat şi la baza argumentelor pentru respingerea cererii reconvenţionale iar această parte a soluţiei nu a fost criticată recurenta fiind în contradicţie cu propriile susţineri de vreme ce nu a urmărit soluţia în ansamblu. În acest context reformarea pe acţiunea principală nu poate fi primită în raport de motivele invocate nefiind demonstrată lipsa temeiului legal sau aplicarea greşită a legii.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U.P. SRL Ovidiu împotriva deciziei nr. 225 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1191/2008. Comercial → |
|---|
