ICCJ. Decizia nr. 1187/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1187/2008
Dosar nr. 1743/62/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamantul Baroul Braşov a solicitat să se declare nulitatea societăţii pârâte întrucât obiectul său de activitate este ilicit şi să se desemneze un lichidator al societăţii pârâte, solicitând şi acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că activitatea juridică prevăzută în actul constitutiv al pârâtei, ca obiect unic de activitate, nu este fapt de comerţ şi nu poate constitui obiect de activitate al unei societăţi comerciale. Activitatea juridică definită de codul 7411 din Nomenclatorul privind clasificarea activităţilor din economia naţională, contravine dispoziţiilor Codului comercial şi prevederilor celor două acte normative, astfel încât obiectul social al pârâtei este ilicit.
Prin sentinţa civilă nr. 2380/C din 15 mai 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamant, având în vedere că înaintea primei zi de înfăţişare societatea pârâtă şi-a modificat actul constitutiv al societăţii, în sensul excluderii activităţii incriminate. Pe cale de consecinţă, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât recunoaşterea pretenţiilor reclamantului a fost făcută înainte de prima zi de înfăţişare.
Apelul declarat de reclamantul Baroul Braşov, care viza sentinţa Tribunalului numai în partea care privea acordarea cheltuielilor, a fost admis de către Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 51,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, prin Decizia nr. 147/AP din 20 septembrie 2007.
Curtea de Apel a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., care au ca temei lipsa culpei procesuale. Or, introducerea prezentei acţiuni a fost determinată de culpa intimatei, care şi-a stabilit un obiect de activitate ilicit. În ceea ce priveşte punerea în întârziere, instanţa de apel a apreciat că aceasta nu se impune întrucât având în vedere natura comercială a raporturilor juridice deduse judecăţii, intimata este de drept în întârziere potrivit art. 43 C. com.
Pe de altă parte, punerea în întârziere nu ar fi necesară întrucât acţiunea nu are ca obiect executarea unei obligaţii de către pârâtă.
Împotriva deciziei nr. 147/AP din 20 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a declarat recurs reclamantul Baroul Braşov prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concret, a susţinut nelegalitatea deciziei recurate, în ceea ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată.
Recursul reclamantului este lipsit de interes pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. rezultă că dreptul de a recura o hotărâre aparţine, în principiu, părţilor care au figurat la judecată în primă instanţă şi în primul rând, reclamantului sau pârâtului care a pierdut procesul, iar părţii adverse numai cu privire la cheltuielile de judecată.
În speţa de faţă, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia recurată a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa fondului, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului cheltuielile de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, fiind păstrate dispoziţiile sentinţei privind respingerea petitelor 1 şi 2 ale acţiunii.
În asemenea situaţie, partea căzută în pretenţii, în sensul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. este pârâta SC L.V. SRL, deci dreptul de a recura Decizia Curţii de Apel aparţine acestei părţi cu privire la cheltuielile de judecată.
Prin intermediul recursului de faţă, reclamantul Baroul Braşov a adus critici deciziei Curţii de Apel numai în ceea ce priveşte chestiunea aplicării dispoziţiilor procedurale privind acordarea cheltuielilor de judecată. În raport de cele reţinute, reclamantul nu poate justifica un interes legitim de a declara recursul de faţă.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Baroul Braşov împotriva deciziei nr. 147/AP din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1182/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1188/2008. Comercial → |
|---|
