ICCJ. Decizia nr. 1156/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1156/2008
Dosar nr. 3845/2/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa comercială nr. 53 din 13 februarie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva pârâtei SC C.P.C. SRL ambele cu sediul social în municipiul Turnu Măgurele judeţul Teleorman, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 141.954.254 lei Rol cu titlu de despăgubiri civile, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 26.590.075 lei Rol.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că prin contractul nr. 381 din 9 august 2003 pârâta SC C.P.C. SRL s-a obligat să execute şi să finalizeze pentru reclamanta SC C. SRL lucrări de reparaţii şi amenajare pentru o hală de producţie.
Procesul verbal de recepţie finală a fost încheiat după împlinirea perioadei de garanţie de 60 de zile, aşa cum rezultă din conţinutul acestuia, iar pentru restul lucrărilor s-au întocmit procese verbale de recepţie preliminară cât şi borderouri de lucrări, semnate de părţi.
Pentru lucrările recepţionate numai parţial, reclamanta a refuzat să efectueze recepţia finală pe motiv că o parte din plăcile de paviment s-au dezlipit sau au crăpat, aşa cum a rezultat din declaraţia martorului C.E.L.
Raportul de expertiză a reţinut existenţa la unele lucrări efectuate de pârâtă a unor vicii aparente şi a unor vicii ascunse, s-a stabilit că există diferenţe între cantităţile şi valorile încasate, comparativ cu suprafeţele existente în teren.
Viciile ascunse au existat cu privire la lucrările de hidroizolaţie şi neamorsarea suprafeţelor în mod corespunzător.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 249 din 16 mai 2007, a respins apelul declarat de reclamanta SC C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 53 din 13 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 1259/2005 şi, a admis apelul formulat de pârâta SC C.P.C. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri, în sensul că a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
De asemenea, a obligat apelanta-reclamantă SC C. SRL să plătească apelantei-pârâte SC C.P.C. SRL suma de 1779,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în esenţă, a apreciat că în acord cu clauzele contractuale cu putere obligatorie între părţi, conform art. 969 C. civ., părţile au încheiat procese-verbale de recepţie parţială (în data de 2 octombrie 2003 şi 5 decembrie 2003), în toate acestea înserându-se menţiunea expresă că lucrările efectuate de antreprenor sunt de bună calitate, executantul respectând tehnologia de punere în operă.
În procesul verbal de recepţia finală încheiat de părţi în data de 2 decembrie 2003, după expirarea termenului de garanţie de 60 de zile de la încheierea şi facturarea lucrărilor contractuale nu au fost consemnate obiecţiuni din partea beneficiarei reclamante, fiind aprobată inclusiv restituirea garanţiilor reţinute.
Pentru vicii, răspunderea antreprenorului ar fi putut fi angajată numai dacă, potrivit contractului, datora garanţie, dar numai în cadrul termenului stabilit pentru lucrarea efectuată, termen care în cauză a fost depăşit.
Împotriva deciziei comerciale nr. 249 din 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C. SRL, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în tot, în sensul obligării pârâtei SC C.P.C. SRL la plata sumei de 124.646,18 lei Ron cu titlu de prejudiciu, precum şi cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, greşita aplicare a dispoziţiilor HG nr. 273/1994, instanţa ignorând probele administrate, în realitate raportul de expertiză reţinând la unele lucrări efectuate de pârâtă existenţa unor vicii aparente şi a unor vicii ascunse.
Intimata pârâtă SC C.P.C. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea corectă a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, în concordanţă cu toate clauzele contractuale, aşa cum au fost ele stipulate, prin liberul consimţământ exprimat la momentul încheierii contractului de antrepriză nr. 381 din 9 august 2003, urmat de actele adiţionale corespunzătoare.
A fost dată eficienţă juridică atât actelor depuse de părţi, declaraţiilor martorilor audiaţi cât şi raportului de expertiză tehnică, cu completarea sa, întocmit de expert D.M.
În faza procesuală a apelului, la cererea reclamantei, dar şi din perspectiva rolului activ al instanţei, în scopul de a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, prin încheierea din 27 septembrie 2006 a fost încuviinţată o nouă expertiză tehnică, cu obiectivele iniţiale ale primei instanţe.
Raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert M.O., cu respectarea dreptului la apărare în egală măsură pentru ambele părţi, prin desemnarea participării a câte un consilier expert, a evidenţiat că deficienţele calitative au caracter local, existente din abateri locale de la tehnologia de execuţie, exploatare necorespunzătoare şi lipsa întreţinerii curente.
Mai mult, în răspunsul la obiecţiuni, expertul a considerat că proba de laborator nu este relevantă, pentru că toate lucrările care s-au executat sunt la vedere şi nu sunt lucrări ascunse, putând fi văzute cu ochiul liber.
Amplu documentat şi bine argumentat, s-a reţinut, în esenţă, că recepţia finală de lucrări din partea beneficiarului fără obiecţiuni şi rezerve echivalează cu descărcarea antreprenorului şi decade pe client din drepturile de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrării.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C.P.C. SRL.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC C. SRL cu sediul social în municipiul Turnu Măgurele judeţul Teleorman, împotriva deciziei nr. 249 din 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Turnu Măgurele, împotriva deciziei nr. 249 din 16 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata SC C.P.C. SRL Turnu Măgurele.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1158/2008. Comercial → |
|---|
