ICCJ. Decizia nr. 1164/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1164/2008
Dosar nr. 4276/1285/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 1 septembrie 2006, reclamantul U.I. a chemat în judecată pârâta SC I.T.T. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit" ce apare a fi încheiat în Hamburg, la data de 12 aprilie 2004, între părţi având ca obiect Remorca Schmitz, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul comercial Cluj, prin sentinţa nr. 2877 din 29 mai 2007, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut la începutul anului 2001 reclamantul a fost asociat în societatea pârâtă s-a retras din societate, iar formalităţile de ieşire s-au finalizat la data de 12 aprilie 2004, ocazie cu care s-a decis şi cu privire la soarta a două semiremorci.
Actele aferente acestora au fost predate de către reclamant în original precum şi contractul de vânzare-cumpărare. Mai mult, acesta a urgentat înscrierea semiremorcii în România pentru a putea fi radiată din circulaţia din Germania.
Aceste aspecte au fost confirmate şi de cercetările penale efectuate în cauză.
De aceea, argumentul juridic de care se prevalează reclamantul în sensul că nu şi-ar fi dat consimţământul la vânzarea semiremorcii este unul greşit şi ca atare nu poate fi vorba de inexistenţa acestuia, fiind nefondată.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamantul criticile vizând modul eronat de apreciere a probatoriilor faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii respectiv constatarea nulităţii absolute pentru lipsa consimţământului vânzătorului la înstrăinare.
Pe de altă parte, susţine apelantul, instanţa de fond a făcut o gravă şi nepermisă confuzie între existenţa valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare singurul act apt să transfere dreptul de proprietate asupra semiremorcii şi radierea acesteia din circulaţie, actul intitulat contract de vânzare-cumpărare este un înscris nesemnat de vânzător.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 224 din 16 octombrie 2007, a admis apelul a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 12 aprilie 2004.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că obiectul cauzei dedus judecăţii a fost constatarea nulităţii absolute a actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru autovehiculul remorca încheiat la Hamburg, la data de 12 aprilie 2004, pentru lipsa consimţământului la vânzare.
Actele ataşate cauzei respectiv Rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, la data de 31 iulie 2003, în dosarul nr. 377/P/2003, confirmă că contractul de vânzare-cumpărare în speţă nu a fost semnat de către cumpărătorul reclamant.
Aceiaşi concluzie se reţine şi din conţinutul Rezoluţiei dată, la data de 11 aprilie 2005, în dosarul nr. 1171/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, sentinţa penală nr. 374 din 4 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 177/2005 a Judecătoriei Turda, coroborat cu restul probelor administrate.
De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut şi că instanţa de fond a greşit deoarece nu numai că a reţinut existenţa unui viciu de consimţământ în încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce nu s-a cerut, dar nu s-a pronunţat pe existenţa consimţământului deşi tocmai acest lucru s-a solicitat.
S-a considerat că au fost încălcate dispoziţiile art. 948 C. civ., în sensul că contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde existenţa consimţământului vânzătorului reclamant, ceea ce conduce la sancţiunea constatării nulităţii absolute.
Cu petiţia înregistrată, la data de 13 noiembrie 2007, pârâta I.T.T. SRL a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că ipoteza de la care pleacă reclamantul în momentul în care formulează solicitarea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de vânzare-cumpărare este strict formulată, pentru că tinde să speculeze absenţa unei semnături într-un contract tipizat, ce nu conţine rubrica „vânzător".
S-a mai arătat că nu se poate accepta ideea inexistenţei consimţământului câtă vreme toate acţiunile ulterioare ale intimatului probează fără echivoc acordul său la definitivarea operaţiunilor de înmatriculare şi radierea.
Argumentul juridic de care se prevalează reclamantul este categoric greşit pentru că potrivit art. 953 C. civ., „consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol".
Recursul este nefondat.
Materializarea consimţământului părţilor unui contract de vânzare-cumpărare se concretizează în semnătura pe care aceştia o pun pe actul juridic, expresie a întâlnirii acordului de voinţă dintre părţi şi factor determinant în îndeplinirea cerinţei de realizare „ad probationum" a înscrisului.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel pe înscrisul din 12 aprilie 2004 nu există semnătura reclamantului – intimat şi pe cale de consecinţă nu se poate reţine că şi-a dat acordul la înstrăinarea semiremorcii.
De altfel, această situaţie s-a statuat cu puterea lucrului judecat în sentinţa penală nr. 374/2005 care prevede expres că „în cauză nu a rezultat existenţa vreunei convenţii între părţi".
Cum nu se poate vorbi despre existenţa unei convenţii între părţi, nu se poate vorbi nici de existenţa consimţământului la vânzare astfel că în mod justificat instanţa de apel a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 12 aprilie 2004.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.T.T. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 224 din 16 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1165/2008. Comercial → |
|---|
