ICCJ. Decizia nr. 1165/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1165/2008
Dosar nr. 1726/62/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2520/ C din 11 iunie 2007, a admis cererea formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâta SC F.C. SRL cu sediul social în Braşov judeţul Braşov, în sensul că a declarat nulitatea pârâtei şi a desemnat ca lichidator pe domnul H.I. S-a mai dispus comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov şi respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenţionale formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 49,3 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond, a reţinut în esenţă că potrivit furnizării de informaţii a O.R.C., domeniul principal de activitate al societăţii pârâte este cel reglementat de C.C. - 741, iar activitatea principală de, 7411, constă în activităţi juridice.
A fost evocată Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că în aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare s-a stabilit că cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată s-a reţinut că factura fiscală de la fila 18 din dosar nu face dovada efectuării de către reclamantă a plăţii onorariului avocaţial, nedepunându-se la dosar chitanţa cu ordinul de plată ce ar putea proba realitatea achitării sumei înscrisă în factură.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 165/ A din 27 septembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de pârâta SC F.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2520 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul B.B.
De asemenea, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privind respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâtă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respins apelul reclamantului B.B. împotriva aceleiaşi sentinţei.
S-a apreciat că după ce instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 2520 din 20 iunie 2007, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 12091 din 13 septembrie 2007, s-a înscris la O.R.C menţiunea privind modificarea actului constitutiv al pârâtei, în sensul că s-au exclus din obiectul de activitate activităţile juridice, împrejurare faţă de care acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.
Întrucât modificarea obiectului de activitate a intervenit după prima zi de înfăţişare, pârâta a fost obligată în mod corect la plata sumei de 49,3 lei cheltuieli de judecată, fără includerea onorariului de avocat, deoarece plata acestuia nu a fost justificată cu chitanţă sau ordin de plată.
Împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs reclamantul B.B., membru al U.N.B. din România, care în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală, în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 900 lei.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului B.B., pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
Din verificarea documentaţiei existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plăţii efective a onorariului de asistenţă juridică, instanţa de apel stabilind o corectă situaţie de fapt şi de drept, raţiuni care conduc la respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul B.B. împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.B. , împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1167/2008. Comercial → |
|---|
