ICCJ. Decizia nr. 1221/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1221/2008
Dosar nr. 2849/97/2006
Şedinţa publică din 26 martie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată că, prin sentinţa civilă nr. 1453/CA/2006, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, la 26 septembrie 2006, în dosarul nr. 2849/97/2006, a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC M. SA, împotriva pârâtului C.L.M. Deva şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 577,13Iei, reprezentând actualizarea chiriei datorate. S-a respins în rest acţiunea reclamantei. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei şi suma de 53,19 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este proprietară tabulară a imobilului ce face obiectul acestui litigiu aşa cum rezultă din extrasul cărţii funciare nr. 1215/a Deva.
S-a mai reţinut că, între părţi a intervenit contractul de închiriere nr. 1 din 31 ianuarie 2003, pe o durată de 5 ani, cu o chirie de 300 EURO/lună privind imobilul din litigiu. Ulterior, prin actul adiţional nr. 1 din 17 septembrie 2003 la acest contract părţile au majorat chiria de comun acord la 400 EURO/lună începând cu 01 septembrie 2003. Actul adiţional nr. 2/2005 prin care s-a majorat chiria la 500 EURO/lună, unilateral nefiind însuşit şi semnat de pârât, nu poate fi luat în calcul, nefiind opozabil pârâtului.
Facturile fiscale privind plata chiriei datorate emise de reclamantă pentru perioada 01 decembrie 2004 - 01 februarie 2005 sunt în valoare de 12.286,75 RON fiind acceptate la plată de pârât.
După introducerea acţiunii pârâtul a achitat cu O.P. nr. 12043 din 21 septembrie 2005, rămânând neachitată diferenţa de 577,13 RON, pentru această perioadă, reprezentând inflaţia.
Cât priveşte raportarea prevederilor art. 7 lit. b) din contractul de închiriere tribunalul a apreciat că aceste lucrări nu cad în sarcina chiriaşului ci a proprietarului în baza art. 28 lit. d) din Legea nr. 114/1996, reclamanta neinvocând alte motive care să justifice rezilierea contractului de închiriere dintre părţi. Mai mult decât atât contractul fiind în vigoare, pârâtul îndeplinind obligaţiile contractuale concrete se apreciază că nu se justifică evacuarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C.L.M. Deva, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că acţiunea reclamantei a fost prematur introdusă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului,arătând că nu se mai impunea realizarea procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., în faţa tribunalului, întrucât pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantei şi a achitat integral chiria restantă în timpul cât cauza se afla pe rolul Judecătoriei Deva. De asemenea, pârâtul datora şi cheltuieli de judecată, întrucât a achitat chiria doar după sesizarea instanţei de judecată, astfel că se află în culpă procesuală.
Prin Decizia nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtului C.L.M. DEVA.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a formulat recurs pârâtul. Acesta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că acestea nu se circumscriu decât dispoziţiilor art. 304 pct. 9, 8 fiind invocat numai formal.
Din această perspectivă, Decizia recurată este legală fiind pronunţată în condiţiile deplinei respectări a prevederilor legale în materie.
Astfel, instanţa de control judiciar reţine în mod corect că, privitor la neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., aceasta nu trebuia îndeplinită faţă de obiectul capătului principal al acţiunii reclamantei.
Capătul principal al acţiunii vizează rezilierea contractului de închiriere nr. 1 din 31 martie 2003, încheiat între părţi şi evacuarea pârâtului din spaţiul închiriat. Acţiunea în reziliere şi cea în evacuare sunt acţiuni neevaluabile în bani pentru promovarea cărora nu se impune realizarea procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Această procedură specială vizează doar cererile în materie comercială, evaluabile în bani, introduse pe cale principală.
În speţă, capătul de cerere al reclamantei privind obligarea pârâtului la plata chiriei, deşi evaluabil în bani, are un caracter accesoriu capătului de cerere neevaluabil în bani, nefiind obligatorie realizarea procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, singura critică adusă de pârât sentinţei recurate apare drept nefondată.
Întrucât contractul dintre părţi este unul comercial, pârâtul datorează reclamantei şi dobânzi comerciale pentru neplata la scadenţă a chiriei, conform art. 43 C. com.
Reclamanta a evaluat daunele contractuale provocate prin plata cu întârziere a chiriei la 577,13 lei, raportându-se la devalorizarea sumei datorate de pârât,ca urmare a inflaţiei.
Cum pârâtul nu a contestat cuantumul stabilit de reclamantă, modul de calcul, se constată că în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 577,13Iei, reprezentând diferenţa dintre chiria plătită şi suma actualizată a chiriei la data plăţii.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. DEVA împotriva deciziei nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. DEVA împotriva deciziei nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1231/2008. Comercial → |
|---|
