ICCJ. Decizia nr. 1257/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1257/2008
Dosar nr. 5568/90/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 august 2006, reclamanta G.F. cheamă în judecată pe pârâta SC P.E.O. SA prin S.D.F.E.E.E. Râmnicu Vâlcea, în prezent SC C.D. SA, solicitând anularea facturii seria VL YDK nr. 1067240 din 29 martie 2006 emisă de pârâtă, menţionând că aceasta a efectuat eronat calculul estimativ al cantităţii de energie electrică de 16.681 kw pretinsă a fi fost consumată şi nefacturată pe ultimii 5 ani, depăşind şi termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Prin încheierea din 5 septembrie 2006, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, scoate cauza de pe rolul Secţiei civile şi o trimite Secţiei comerciale din cadrul Tribunalului Vâlcea, reţinând caracterul comercial al cauzei.
Prin sentinţa nr. 263 din 19 martie 2007, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ-fiscal, respinge cererea formulată de reclamantă, reţinând, în acest sens, că factura contestată a fost întocmită corect, suma consemnată reprezentând echivalentul prejudiciului suportat de pârâtă prin consumul de energie electrică neachitat, că respectiva factură în sine nu reprezintă un titlu executoriu, susceptibil de a fi adus la îndeplinire prin forţa coercitivă a statului, excepţia prescripţiei extinctive invocată de reclamantă neavând legătură cu obiectul cauzei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond este respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 70/ A/C din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de apel reţinând că, în raport cu obiectul dedus judecăţii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune nu poate fi primită, că eroarea de autocitire a indexului recunoscută de reclamanta apelantă nu este de natură a conduce la anularea facturii, câtă vreme aparatul a indicat corect consumul înregistrat, iar plata s-a făcut pentru un consum mai mic, deşi energia electrică a fost utilizată de apelanta reclamantă, că reclamantei i s-au încuviinţat toate probele solicitate, inclusiv expertiza de specialitate, astfel că nu i s-a încălcat dreptul la apărare şi nici nu i-au fost lezate drepturile conferite de lege.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii sale, aşa cum a fost precizată, şi anulării facturii în litigiu, iar, în subsidiar, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu indicarea probelor ce se impun a fi administrate, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În susţinerea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru refuzul de a examina excepţia prescripţiei extinctive, invocată de ea, sub motiv că nu are legătură cu cauza, precum şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi ale art. 6 din C.E.D.O. prin neexaminarea criticilor formulate în apel cu privire la defecţiunile de citire ale contorului şi la necesitatea unei verificări tehnice a acestuia, ca şi la caracterul constant al consumului de energie electrică pe întreaga perioadă a anului 2001 şi la sistemul de citire existent între 19 februarie 2001 – 2004.
Examinând recursul sub aspectul regularităţii declarării acestuia se constată că, deşi Decizia recurată a fost comunicată la data de 3 iulie 2007, data borderoului pentru corespondenţă al Curţii de Apel Piteşti, recursul a fost formulat la data de 9 august 2007, data poştei, respectiv cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., recurenta nefăcând dovada că o altă dispoziţie de lege, care ar menţiona un termen de recurs mai mare, ar fi incidentă în cauză.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 310 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta G.F. împotriva deciziei nr. 70/ A/C din 20 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1231/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1276/2008. Comercial → |
|---|
