ICCJ. Decizia nr. 133/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 133/2008
Dosar nr. 5494/1/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1940 din 22 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 3010/36/2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.C.T. împotriva deciziei civile nr. 249/ COM din 30 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în temeiul legal, contestaţie în anulare recurenta solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei pronunţate în recurs şi fixarea termenului de judecată în vederea judecării recursului.
A invocat că instanţa de recurs a omis a analiza mai multe motive de recurs, făcând trimitere la filele din cererea de recurs, precizând în acest sens motivul care vizează incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. şi a arătat că instanţa l-a analizat numai cu referire la respectarea deciziei de casare dată în primul ciclu procesual şi a compensării invocate, fără a analiza şi celelalte aspecte de nelegalitate invocate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
A solicitat, în probaţiune, administrarea probei cu înscrisuri.
Contestaţia în anulare este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit deciziei nr. 140/ COM din 19 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a admis apelul formulat de reclamantă şi s-a schimbat sentinţa atacată, pârâta fiind obligată la plata sumei de 505.676.872 lei.
Această hotărâre a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 736 din 21 februarie 2006, a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că nu s-au respectat limitele investirii.
Curtea de Apel Constanţa, în rejudecare, a pronunţat Decizia civilă nr. 249/ COM din 30 octombrie 2006, pe care contestatoarea a atacat-o cu recurs.
Din conţinutul cererii de recurs, rezultă că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., reţinute ca atare de către instanţa de recurs în considerentele deciziei ce face obiectul contestaţiei în anulare de faţă, privitoare la faptul că hotărârea instanţei de apel nu este motivată, s-a schimbat obiectul judecăţii şi nu s-au respectat astfel limitele deciziei de casare, iar pe fond contrar situaţiei de fapt rezultată din dosar, instanţa de apel nu a ţinut cont de compensarea invocată şi de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1084 – art. 1088 C. civ., neputându-se reţine, în aceste condiţii, culpa primăriei.
Analizând toate aceste critici subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., instanţa de recurs a reţinut în cadrul unei motivări judicioase cu trimitere la fiecare critică, legalitatea hotărârii instanţei de apel.
Astfel, prin raportare la dispoziţiile instanţei de casare a constatat că nu este pertinentă susţinerea din recurs că nu s-ar fi intrat în cercetarea fondului pricinii, schimbarea temeiului juridic al acţiunii reprezentând depăşirea limitelor investirii invocată în Decizia de casare, fiind avută în vedere de instanţa de apel care a acordat despăgubirile în considerarea dispoziţiilor art. 1082 C. civ.
A concluzionat altfel că, în limitele deciziei de casare, corect instanţa de apel a considerat investirea sa numai în raport cu criticile aduse de instanţa de control judiciar, fără a mai relua aspectele relative la situaţia de fapt deja stabilite, iar instanţa de apel a acordat despăgubirile în consideraţia art. 1082 şi urm. C. civ.
S-a reţinut, totodată, că recurenta a apreciat greşit şi modul de operare a compensaţiei, instanţa de recurs analizând deci, şi sub acest aspect criticile aduse hotărârii de fond, încât, contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei nr. 1940 din 22 mai 2007, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de contestatoarea P.C.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 139/2008. Comercial → |
|---|
