ICCJ. Decizia nr. 1199/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1199/2008
Dosar nr. 3992/36/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii SC T.L. SRL Petroşani şi T.R.A. i-au chemat în judecată pe pârâţii SC P. SRL Bucureşti, SC B.S. SRL, N.S.K. şi O.R.C. şi au solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa: (1) să se constate că reclamantul T.R.A. începând cu data de 24 februarie 2004 a dobândit calitatea de asociat al SC P. SRL având un aport la capitalul social de 62,1% reprezentând 6.200 părţi sociale, (2) să se constate că la data de 7 decembrie 2004 SC P. SRL fără consimţământul reclamantului T.R.A. a vândut pârâtei SC B.S. SRL cu contract autentic terenul şi construcţia Hotelului T. din staţiunea Mamaia; (3) să se constate nulitatea absolută a contractului autentic din 2004 şi să se dispună restabilirea situaţiei anterioare, cu obligaţia de restituire a sumei încasate; (4) obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin precizarea de acţiune pct. 3 al petitului acţiunii a fost reformulat în sensul că se solicită nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare - cumpărare din 2004 şi pe cale de consecinţă s-a solicitat să se dispună reintabularea dreptului de proprietate asupra imobilului Hotel T., cu terenul aferent, în favoarea pârâtei SC P. SRL.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Constanţa care prin sentinţa nr. 3607 din 12 iunie 2004 a respins cererea formulată de reclamanta SC T.L. SRL împotriva pârâtelor SC P. SRL şi SC SC B.S. SRL ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Şi cel de-al doilea capăt de cerere a fost respins pentru motivul că a fost formulat împotriva SC P. SRL, care nu are calitate procesuală pasivă. Prin aceiaşi soluţie s-au respins faţă de SC B.S. SRL capetele 1, 2, 3, din cerere pentru motivul că au fost îndreptate împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Faţă de pârâta O.R.C. s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia la efectuarea menţiunilor privitoare la modificarea actelor constitutive ale pârâtei SC P. SRL sub aspectul structurii asociaţilor.
În esenţă în considerentele sentinţei s-a reţinut că între reclamanta SC T.L. SRL şi pârâţii SC P. SRL şi SC B.S. SRL nu există raporturi juridice care să-i confere acesteia dreptul de a formula o acţiune în justiţie împotriva acestor pârâţi.
În legătură cu aceeaşi reclamantă s-a stabilit că pe capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 2004 încheiat între pârâţii SC P. SRL şi SC B.S. SRL, aceasta nu-şi justifică un interes şi nici calitatea procesuală activă. În concret pe această cerere s-a stabilit că SC T.L. SRL nu are nicio legătură cu calitatea de asociat a reclamantului T.R.A. în SC P. SRL şi nici cu înstrăinarea activului în litigiu de la SC P. SRL la SC B.S. SRL pentru motivul că reclamantul nu are raporturi juridice cu cele două societăţi comerciale pârâte.
Tot în legătură cu SC B.S. SRL s-a mai reţinut că nu există identitate de persoană între această pârâtă şi persoanele obligate în raportul juridic dedus judecăţii al cărui izvor îl constituie contractul de cesiune de părţi sociale încheiat între reclamantul T.R.A. şi pârâtul N.S.K. Pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii faţă de pârâta O.R.C. au fost citate dispoziţiile art. 204 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, pentru a reţine că orice cerere de modificare a actului constitutiv se înregistrează în baza încheierii judecătorului delegat care poate fi contestată conform procedurii legale.
Şi pe fond, prima instanţă a constatat că acţiunea este neîntemeiată pentru motivul că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare dintre cele două pârâte SC B.S. SRL şi SC P. SRL reclamantul T.R.A. era terţ faţă de vânzătoarea SC P. SRL. În raport de această constatare care s-a bazat şi pe faptul că T.R.A. nu avea calitatea de asociat iar în cartea funciară nu era înscris vreun drept de folosinţă în favoarea SC T.L. SRL, instanţa a stabilit că vânzarea s-a făcut cu consimţământul organelor persoanei juridice vânzătoare, SC P. SRL. În fine Tribunalul a constatat că nu sunt motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare câtă vreme s-au respectat condiţiile de validitate.
Împotriva sentinţei fondului au declarat apel reclamanţii SC T.L. SRL şi T.R.A. În afară de aceste două apeluri având în vedere că la data de 24 aprilie 2006 s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu, SC G.I. SRL Lugoj a declarat apel împotriva încheierii care a fost pronunţată la acea dată.
Analizând motivele formulate de cele trei apelante, Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007 le-a respins ca nefondate.
Pentru a respinge apelul declarat de SC G.I. SRL, Curtea a reţinut că nu există interes care să justifice o cerere de intervenţie principală. A mai reţinut instanţa de apel că printr-o altă soluţie s-a tranşat definitiv cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare a activului Hotel T. În aceste condiţii, instanţa de apel a considerat că nu s-ar putea pe calea ocolită a cererii de intervenţie principală, SC G.I. SRL Lugoj să pună în discuţie aspecte definitiv tranşate judecătoreşte.
Şi apelul declarat de SC T.L. SRL s-a respins, Curtea apreciind că în mod corect instanţa de fond a stabilit că această societate nu are nicio legătură cu raportul juridic dedus judecăţii şi că împrejurarea afirmată de aceasta privind un fost contract de colaborare încheiat cu SC P. SRL nu o îndreptăţeşte să aibă calitate procesuală, raportat la cererile prin care a fost investit Tribunalul.
Şi cel de-al treilea apel a fost respins. Pe baza verificării probelor administrate în cauză instanţa de apel a stabilit că T.R.A. este terţ faţă de contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC P. SRL cu SC B.S. SRL, că acesta nu a avut calitatea de asociat al SC P. SRL ca urmare a părţilor sociale cesionate de pârâtul N.S.K. întrucât convenţiile dintre cei doi nu şi-au atins scopul datorită neachitării contravalorii convenite. Au fost respinse şi criticile în legătură cu modul de soluţionare a cererii privind reexaminarea taxei de timbru cât şi motivele referitoare la vânzarea cotei părţi din imobil ce i-ar aparţine,la starea de indiviziune şi la plata sultei, pentru motivul că nu au constituit susţineri în primă instanţă.
1. Împotriva deciziei nr. 29/2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa au declarat recurs SC G.I. SRL, SC T.L. SRL şi T.R.A.
Recurenta SC G.I. SRL a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. pentru a susţine că soluţia instanţei de apel, în ce o priveşte este nelegală întrucât instanţa a examinat mai întâi excepţia netimbrării cererii şi a litispendenţei deşi cererea de intervenţie în interes propriu nu era admisă în principiu. De asemenea a considerat că s-au aplicat greşit prevederile art. 49, art. 50 şi art. 51 C. proc. civ., că interesul său pentru formularea cererii prin care solicita să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare era justificat întrucât cele două pârâte au fraudat legea. În continuare a reluat susţineri în legătură cu cereri formulate în faţa instanţei, care au fost soluţionate, potrivit opiniei recurentei, în mod greşit.
2. Cel de-al doilea recurs a fost formulat de T.R.A. şi SC T.L. SRL la data de 30 mai 2007 data poştei, nemotivat la data sesizării instanţei. În cuprinsul declaraţiei de recurs, cei doi recurenţi au solicitat trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţionând expres că vor depune motivele de recurs până la data de 21 septembrie 2007. Motivarea recursului comun a fost depusă la data de 5 septembrie 2007.
În esenţă, după expunerea situaţiei de fapt recurenţii au susţinut că instanţa de fond a soluţionat cauza pe excepţii, fără a intra în cercetarea fondului şi că cererea de probe formulată în faţa instanţelor anterioare a fost respinsă în mod greşit.
De asemenea recurenţii s-au considerat îndreptăţiţi să solicite casarea hotărârilor atacate cu recurs în vederea rejudecării cauzei şi a administrării probelor care vor duce la reconsiderarea situaţiei de fapt. În subsidiar cei doi recurenţi au solicitat modificarea soluţiilor anterioare şi în fond admiterea cererilor aşa cum au fost formulate.
Asupra excepţiei privind nerestituirea taxei de timbru, autorii au considerat că instanţele au procedat greşit întrucât au apreciat că procedura este una administrativă fără posibilitatea de a fi discutată într-o cale de atac. Şi respingerea cererii de reintabulare în favoarea SC P. SRL a dreptului de proprietate asupra Hotelului T. s-a considerat de recurenţi că a fost greşit respinsă întrucât aceasta era subsecventă anulării contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu SC B.S. SRL. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC T.L. SRL, potrivit recurenţilor a fost greşit respinsă deoarece instanţele nu au ţinut cont de existenţa unui contract de colaborare încheiat în anul 2003 care a fost prelungit până în anul 2009, legitimarea procesuală avându-şi izvorul în acest contract.
În ce priveşte respingerea apelului declarat de T.R.A. ambii recurenţi au considerat că instanţele au reţinut în mod greşit faptul că cesiunea părţilor sociale nu şi-a produs efectele, că demersurile pentru înscrierea în registrul comerţului a cesiunii reveneau în sarcina asociatului N.S.K. care a fugit din România după ce a încasat sumele din convenţie de la T.R.A. În fine, acelaşi recurent a apreciat că vânzarea Hotelului T. de către SC P. SRL, în opinia sa este nelegală pentru că s-a nesocotit calitatea acestuia de asociat.
Intimaţii prin întâmpinare au invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. în ce priveşte motivarea în drept a nelegalităţii soluţiilor anterior pronunţate, tardivitatea declarării recursurilor şi a motivării acestuia sens în care SC B.S. SRL a solicitat să se facă aplicarea art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Intimaţii au mai susţinut că nu sunt motive pentru trimiterea cauzei în vederea rejudecării întrucât excepţiile privind lipsa calităţii procesuale a celor doi recurenţi SC T.L. SRL şi T.R.A. au fost corect admise. De asemenea intimaţii au apreciat că probatoriul administrat în cauză a fost pertinent şi concludent şi că în raport de susţinerile părţilor s-a admis proba cu înscrisuri şi interogatoriu în timp ce proba cu expertiză contabilă nu era utilă cauzei aşa cum au reţinut instanţele anterioare. Legitimarea procesuală a fost apreciată, potrivit intimaţilor, în mod corect întrucât instanţele au stabilit că raportul juridic este cel care determină persoanele obligate. Cu privire la consimţământ, intimaţii au susţinut că recurentul T.R.A. nu avea calitatea de asociat în societatea vânzătoare şi că persoana juridică vânzătoare şi-a exprimat consimţământul în conformitate cu Decretul nr. 31/1954 art. 35 şi cu prevederile Legii nr. 31/1990. Pentru toate aceste argumente intimaţii au solicitat respingerea recursurilor.
Înalta Curte având în vedere excepţiile netimbrării primului recurs şi a tardivităţii celui de-al doilea recurs în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., reţine:
1. Recursul SC G.I. SRL.
Art. 3121 pct. 2 C. proc. civ. institutie obligatia pentru oricare parte care exercită această cale de atac să ataşeze la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru conform legii.
Coroborând aceste dispoziţii procedurale prin care evident se face trimitere la Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, astfel cum a fost modificată, cu dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din menţionata lege, este de reţinut că plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar trebuia făcută anticipat. Această cerinţă a legii privind plata anticipată a taxelor de timbru în recurs cât şi cea referitoare la obligaţia de a ataşa dovada plăţii la dosar nu au fost respectate de recurentul SC G.I. SRL. Cu toate acestea instanţa de recurs a făcut şi aplicarea art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege şi a citat recurenta cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar până la primul termen. Cum nici această măsură nu a fost adusă la îndeplinire, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ. din Legea nr. 146/1997 prin care se dispune că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit „se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", va anula recursul ca netimbrat.
2. Recursul declarat de T.R.A. şi SC T.L. SRL.
Art. 301 C. proc. civ. stabileşte că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din dispoziţiile citate rezultă că momentul care marchează curgerea termenului de 15 zile este cel al comunicării deciziei împotriva căreia s-a îndreptat această cale extraordinară de atac. Din dovada existentă la fila 133 apel rezultă că Decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007 i-a fost comunicată recurentului SC T.L. SRL la data de 21 martie 2007. La aceeaşi dată şi la aceeaşi adresă s-a făcut comunicarea şi către persoana fizică T.R.A., pe dovada respectivă aflându-se menţiunea că „destinatarul s-a mutat fără să lase noua adresă". În raport de acest recurent este de reţinut că actul de procedură a fost întocmit conform adresei indicate în cererea de apel astfel că termenul de 15 zile a început să curgă şi împotriva sa de vreme ce instanţa nu a fost înştiinţată conform art. 98 C. proc. civ. despre schimbarea domiciliului.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că SC T.L. SRL a declarat un recurs comun cu T.R.A. peste termenul de 15 zile, printr-o singură expediţie, pe plic fiind menţionată data de 30 mai 2007. Prin urmare ambii recurenţi nu au respectat termenul legal pentru declararea recursului şi în condiţiile în care nu s-a dovedit că neexercitarea căii de atac s-a datorat unor împrejurări mai presus de voinţa lor şi nici că de la momentul încetării împiedicării a sesizat instanţa în termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 C. proc. civ., recursul va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii SC T.L. SRL Petroşani şi T.R.A. împotriva deciziei civile nr. 29/COM din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Anulează recursul intervenientei SC G.I. SRL Lugoj declarat împotriva aceleiaşi decizii ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1228/2008. Comercial → |
|---|
