ICCJ. Decizia nr. 1206/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1206/2008
Dosar nr. 42/3/2006
Şedinţa publică din 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 42/3/2006, reclamanta A.F.I., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 287.823,84 lei, aferentă perioadei 01.2003 - 31 martie 2005 reprezentând chirie în sumă de 72.061,38 lei; TVA - 13.691,66 lei; majorări de întârziere la plata chiriei – 197.566,28 lei; majorări TVA – 4.504,51 lei; rezilierea contractului de închiriere nr. 79375 din 01 august 1976 şi evacuarea pârâtei.
Prin sentinţa nr. 7116 din 18 septembrie 2006, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A.F.I. şi a obligat pârâta la plata sumei de 105.174,38 RON reprezentând rest chirie, TVA şi majorare TVA, a respins cererea privind majorările de întârziere ca neîntemeiată, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 79375/1976 şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă din Bucureşti, Calea Victoriei, sector 1.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între I.C.R.A.L. HERĂSTRĂU şi I. a intervenit contractul de închiriere nr. 79375 din 01 august1976 privind spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă din Bucureşti, Calea Victoriei, sector1, reclamanta A.F.I. fiind succesoare a I.C.R.A.L. HERĂSTRĂU, prin care s-a stabilit ca plata chiriei să se efectueze lunar, cel târziu până la 15 a fiecărei luni pentru luna curentă.
Din probatoriul administrat în cauză s-a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de închiriere, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 C. civ., instanţa a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 105.174,39 RON reprezentând contravaloare chirie, TVA aferentă şi majorare TVA, iar cu privire la majorările de întârziere aferente chiriei neachitate s-a reţinut inexistenţa unei clauze penale inserate în contract şi s-a respins acest capăt al acţiunii ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.F.I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
Prin motivele de apel se critică faptul că instanţa de fond în mod greşit a respins capătul de cerere privind majorările de întârziere, ca urmare a neplăţii la termen a chiriei, având în vedere că aceste sume sunt înregistrate în evidenţele contabile, iar în cazul neîncasării la termen se înregistrează majorări de întârziere.
Prin Decizia nr. 306 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.F.I., reţinând că, prin contractul încheiat, părţile nu au anticipat despăgubirile cuvenite pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea obligaţiilor asumate, conform art. 1066 C. civ., iar cu privire la aplicarea dispoziţiilor OG nr. 11/1996, OG nr. 61/2002, OG nr. 39/2003 şi OG nr. 92/2003, instanţa de apel a apreciat că sumele datorate cu titlu de chirie nu reprezintă venituri bugetare în sensul prevăzut de dispoziţiile menţionate, dimpotrivă, creanţa ce face obiectul litigiului rezultă dintr-un contract privat, are o natură juridică civilă şi nu izvorăşte dintr-un raport de drept financiar. Totodată, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală atâta timp cât pretenţiile solicitate cu titlu de chirie derivă dintr-un raport contractual.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A.F.I. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În esenţă, recurenta a criticat, în dezvoltarea motivului de recurs invocat soluţiile pronunţate de cele două instanţe, din perspectiva greşitei aplicări a legii, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 221/1998 în baza cărora au fost calculate întârzierile la plată, precum şi a dispoziţiilor art. 999 şi art. 998 C. civ., privind prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea obligaţiei de plată a chiriei la termenele scadente.
Recursul este fondat, pentru considerentele care urmează :
Critica de nelegalitate vizează neacordarea de către instanţe a majorărilor de întârziere în condiţiile neexecutării la termen a obligaţiei principale de către pârâtă.
Sub acest aspect, soluţia instanţei de fond, confirmată prin Decizia dată în apel, de neacordare a majorărilor s-a bazat pe lipsa unei clauze penale de anticipare a despăgubirilor.
Este adevărat că, contractul în speţă nu conţine o clauză penală, dar existenţa unei convenţii cu acest obiect este confirmată prin procesul verbal nr. 41 din 9 iunie 2005 comunicat în cadrul procedurii concilierii şi prin care pârâta debitoare recunoaşte neechivoc debitul datorat la 31 martie 2005 ca fiind compus din chirie şi majorări de întârziere cu indicarea sumelor.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând greşita aplicare prin Decizia atacată a prevederilor art. 969 C. civ., în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia menţionată în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinţei şi obligării pârâtei şi la plata sumei de 182.649,46 lei majorări de întârziere către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 306 din 12 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul împotriva sentinţei nr. 7116 din 18 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte în sensul obligă pârâta şi la plata sumei de 182.649,46 lei, reprezentând majorări de întârziere către reclamantă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1207/2008. Comercial → |
|---|
