ICCJ. Decizia nr. 1242/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1242/2008
Dosar nr. 1245/33/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 decembrie 2004 la Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Cluj, reclamanţii SC P. SRL Timişoara şi P.F. cheamă în judecată pe pârâţii SC M.C.C. SRL Timişoara şi M.N. solicitând tribunalului arbitral să dispună constatarea rezilierii contractului de intermediere intitulat „Promisiune de vânzare terenuri agricole" pentru neexecutare culpabilă din partea pârâţilor, obligarea acestora, în solidar, la returnarea sumei de 25.000 euro restituire avans, cu dobânzi legale la nivelul ratei scontului de la data de 18 iunie 2003, cu cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea arbitrală nr. 38 din 18 iulie 2005, Tribunalul arbitral admite în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanţi şi obligă pe pârâtul M.N. să restituie reclamantei SC P. SRL suma de 25.000 euro, sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul oficial leu/euro la B.N.R. din ziua plăţii, precum şi la plata unei dobânzi egale cu rata scontului începând cu data de 18 iunie 2003 şi până la data plăţii integrale a acestei sume, dobândă care se va calcula asupra întregii creanţe datorate de pârât; obligă pe pârâtul M.N. la plata cheltuielilor de arbitrare în sumă de 4.755,1644 lei şi onorariu de avocat în sumă de 2.400 lei; admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.F. şi respinge cererea de arbitrare în ce îl priveşte pe acesta; constată că pe data de 12 februarie 2002 contractul intitulat „Promisiune de vânzare terenuri agricole", modificat prin actul adiţional încheiat la data de 20 august 2001, şi-a încetat valabilitatea şi, în consecinţă, respinge capătul de cerere privind rezilierea acestui contract ca fiind lipsit de obiect; respinge cererea de arbitrare faţă de pârâta SC M.C.C. SRL cu privire la obligarea acesteia la restituirea către reclamantă a sumei de 25.000 euro plus dobânzile legale la nivelul ratei scontului.
Împotriva hotărârii Tribunalului Arbitral petentul pârât M.N. formulează acţiune în anulare susţinând că tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală, întrucât nu este menţionat în contract numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor cum cer dispoziţiile art. 3431 şi 3432 C. proc. civ. şi ale art. 13 din Regulile de procedură arbitrală ale Comisiei de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. Cluj, fiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. a), b) şi c) C. proc. civ., că hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului de 5 luni prevăzut de art. 3533 C. proc. civ., părţile nesolicitând prelungirea menţionatului termen, fiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. e) C. proc. civ., că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, fiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., întrucât tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la cererea sa de îndreptare a erorii materiale din încheierea nr. 5 din 11 mai 2005, nu a insistat ca reclamanta să depună copia ordinului de plată cu care s-a făcut plata arvunei, că nu i-a admis proba cu martori sub motivul că nu se poate administra proba testimonială peste cuprinsul unui înscris, că hotărârea arbitrală nu este motivată în drept şi nu este semnată de către arbitri, cum cer dispoziţiile art. 364 lit. g) C. proc. civ., că hotărârea arbitrală încalcă normele legale cu privire la instituţia arvunei, fiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 148/ C din 7 februarie 2006, Tribunalul Cluj declină competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare formulate de petentul pârât M.N. în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând cuantumul pretenţiilor de peste 1 miliard de lei şi incidenţa dispoziţiilor art. 365 alin. (1) şi ale art. 342 şi art. 2 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respinge, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de petentul M.N., cu 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC P. SRL, reţinând, în acest sens, că în cauză nu se regăseşte nici unul dintre motivele cuprinse în art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., pentru care să poată fi desfiinţată hotărârea arbitrală în cauză, respectiv că art. 12.2 din contractul părţilor cuprinde clauza compromisorie potrivit căreia „litigiile ivite în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, încetarea sau interpretarea contractului vor fi soluţionate de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Cluj" în conformitate cu Regulile de procedură ale acesteia, că desemnarea arbitrilor s-a făcut potrivit voinţei părţilor care au ales şi stabilit de comun acord modalitatea de numire a lor conform Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Cluj, constituirea Tribunalului arbitral efectuându-se după aceste reguli, că petentul însuşi a solicitat amânarea soluţionării cererii de arbitrare în două rânduri şi s-a declarat de acord cu prelungirea termenului legal, cum se prevede în art. 353 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., petentul neputând invoca, astfel, propria culpă pentru a avea câştig de cauză; reţine, de asemenea, instanţa că dispozitivul hotărârii s-a referit la toate petitele din cerere, soluţia de admitere în parte a unei cereri în raport de temeinicia sau netemeinicia unor petite fiind o soluţie legală, nefiind deci întrunite condiţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., precum şi că hotărârea arbitrală atacată cuprinde toate elementele cerute de dispoziţiile legale şi este semnată de toţi arbitrii care au compus tribunalul, inclusiv de asistentul arbitral, petentul neconcretizând normele de ordine publică şi bunele moravuri încălcate şi nici dispoziţiile imperative ale legii la care se referă.
Împotriva sentinţei de mai sus petentul M.N. formulează recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii principale ca netemeinică şi nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea recursului său recurentul reia întocmai toate criticile formulate în faţa primei instanţe prin acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale pronunţate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC P. SRL solicită respingerea recursului, ca netemeinic şi nefondat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare.
Recursul nu este fondat.
În mod corect şi argumentat prima instanţă a respins acţiunea în anulare formulată de petentul recurent constatând că niciunul dintre motivele invocate de acesta, încadrate în dispoziţiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., nu se regăseşte în cauză.
În recursul de faţă recurentul reproşează implicit primei instanţe, sub motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., greşita aplicare a dispoziţiilor art. 364 lit. a), b), c), e), f), g) şi i) C. proc. civ.
Aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă, se reţine că litigiul dintre părţi fiind un litigiu patrimonial, acesta putea fi supus soluţionării arbitrajului potrivit art. 340 C. proc. civ., iar potrivit art. 12.2 din contractul în litigiu, semnat la 12 iulie 2001, părţile au convenit expres că „litigiul va fi deferit spre soluţionare Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Cluj, în conformitate cu R.P.A. ale acesteia", că tribunalul arbitral s-a constituit conform Regulilor menţionate, petentul însuşi desemnându-şi ca arbitru pe A.O., astfel că dispoziţiile art. 364 lit. a), b) şi c) C. proc. civ., nu sunt incidente, clauza compromisorie îndeplinind cerinţele art. 3431 C. proc. civ., iar dispoziţiile art. 3432 C. proc. civ., invocate de recurente, neavând legătură cu cauza, în speţă existând o clauză compromisorie validă şi, deci, neputându-se pune problema încheierii unui compromis.
Corect a stabilit prima instanţă că nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. e) C. proc. civ., nu este întemeiată întrucât tribunalul arbitral s-a constituit la 10 februarie 2005 dar petentul a formulat cereri de amânare la 2 martie 2005, la 26 aprilie 2005 şi la 9 mai 2005, la 20 iunie 2005 şi la 4 iulie 2005 fiind internat în spital, amânarea fiind acceptată de părţi, astfel că se constată îndeplinite cerinţele art. 3533 alin. (3) C. proc. civ., nefiind incidente dispoziţiile art. 364 lit. e) C. proc. civ., petentul neputând invoca propria culpă în depăşirea termenului de 5 luni prevăzut de art. 3533 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală fiind pronunţată, şi în aceste condiţii, la 18 iulie 2005, cu o depăşire de doar 8 zile prin raportare la data de 10 februarie 2005 a constituirii tribunalului arbitral.
Se reţine, de asemenea, că, aşa cum a stabilit şi prima instanţă, hotărârea arbitrală este motivată cu referire la clauzele contractului dintre părţi, că în dispozitivul acesteia nu se constată a se fi pronunţat asupra a ce nu s-a cerut sau că nu s-ar fi pronunţat asupra a ce s-a cerut prin acţiune ori că s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, că hotărârea este semnată atât de arbitri cât şi de asistentul arbitral, criticile recurentului întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi g) C. proc. civ., nefiind întemeiate.
Corect a reţinut prima instanţă şi că petentul recurent nu a indicat normele imperative sau normele de ordine publică încălcate de către Tribunalul arbitral, o interpretare greşită a unei norme de drept neputând fi considerată drept încălcare a unei norme de ordine publică, astfel că şi critica întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., a fost justificat respinsă.
Recurentul invocă, de asemenea, comunicarea hotărârii arbitrale cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. civ., depăşire care nu are însă, în lege, o sancţiune, situaţie raportat la care critica va fi respinsă.
Astfel fiind, constatându-se că hotărârea recurată a fost dată cu corecta aplicare a legii, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurentul petent M.N. urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., petentul recurent va fi obligat la plata sumei de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC P. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva sentinţei civile nr. 195 din 17 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul M.N. să plătească către intimata SC P. SRL suma de 2.300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1247/2008. Comercial → |
|---|
