ICCJ. Decizia nr. 1209/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1209/2008

Dosar nr. 355/36/2007

Şedinţa publică din 25 martie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 7606 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC M.C.P. SA Medgidia în contradictoriu cu pârâta SC F.M.E. SRL şi a dispus evacuarea acesteia din spaţiul comercial, restaurant Nord, în suprafaţă de 380 m.p. situat în Medgidia, zona Nord.

De asemenea, a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de către SC F.M.E. SRL Medgidia cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9,4 lei.

Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta – reclamantă reconvenţională SC F.M.E. SRL.

Prin încheierea şedinţei publice de la 29 martie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea apelului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Cu petiţia înregistrată la data de 15 octombrie 2007, SC F.M.E. SRL a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susţine că lipsa părţilor la un termen poate fi sancţionată cu suspendarea numai în condiţiile în care lipsa este nejustificată, culpabilă.

La dosarul cauzei, instanţa de apel avea o cerere de amânare temeinic justificată cu un act medical, din care rezultă că administratorul societăţii se afla în imposibilitate de prezentare în instanţă.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 242 alin. (2) „Instanţa va suspenda judecata dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii".

Faţă de textul invocat, rezultă că este un caz de suspendare voluntară, voinţa părţilor de a suspenda judecata fiind tacită şi se deduce din împrejurarea neprezentării lor.

Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ., este imperativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege, instanţa este obligată să suspende judecata fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

În speţă, însă, s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., din moment ce apelanta – recurentă nu a lipsit nejustificat, la dosarul cauzei existând dovezi privind imposibilitatea de prezentare a reprezentanţilor societăţii respective, acte medicale.

Mai mult şi societatea intimată a solicitat termen motivat de imposibilitatea reprezentantului legal de a se prezenta în instanţă depunând înscrisuri în acest sens.

În aceste condiţii, cum hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii în condiţiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis încheierea criticată urmând a fi casată şi cauza trimisă pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC F.M.E. SRL Medgidia împotriva încheierii din 29 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1209/2008. Comercial