ICCJ. Decizia nr. 1254/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1254/2008
Dosar nr. 166/43/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2736 din 2 noiembrie 2006 pronunţată în dosar nr. 758/2006 al Tribunalului Comercial Tg. Mureş s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei SC S. SA Tg. Mureş, s-a respins aceeaşi excepţie în privinţa pârâtei SC M. SA, precum şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a calităţii procesuale pasive a pârâtei SC S. SA iar pe fond s-a respins acţiunea pauliană formulată de reclamantul K.S. împotriva pârâtelor SC M. SA şi SC S. SA Tg. Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în privinţa excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei SC S. SA că aceasta nu l-a împuternicit pe consilierul juridic să-i reprezinte interesele, astfel că excepţia este întemeiată, conform art. 61 alin. (1) C. proc. civ. Aceeaşi excepţie invocată în privinţa reprezentantului pârâtei SC M. SA Tg. Mureş.
Referitor la excepţia calităţii procesuale active, aceasta a fost respinsă cu motivarea că reclamantul în calitate de creditor al pârâtei SC M. SA, conform titlurilor executorii depuse, are potrivit art. 975 C. civ., legitimare procesuală. Pentru identitate de raţiune şi pârâta SC S. SA, fiind terţul dobânditor al bunului vândut prin contractul a cărui revocare s-a solicitat are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, tribunalul a reţinut că solicitarea reclamantului de revocare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1068 din 13 mai 2005 încheiat între cele două pârâte, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul readucerii imobilului vândut în patrimoniul pârâtei SC M. SA nu este întemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii pauliene prevăzute de art. 975 C. civ.
Raportat la acest temei legal, arată tribunalul, deşi reclamantul deţine titluri executorii constând în sentinţa civilă nr. 2408/2003 şi 2092/2002 ale Judecătoriei Tg. Mureş, întinderea creanţei nu este certă pentru că împotriva sentinţei nr. 165/2005 privind actualizarea creanţei s-au declarat căile de atac, situaţie în care condiţia privind întinderea prejudiciului nu este îndeplinită, deşi creanţa este anterioară încheierii actului.
De asemenea, având în vedere faptul că prin încheierea actului nu s-a urmărit împiedicarea reclamantului creditor de a-şi executa silit titlul executoriu, deoarece anterior vânzării imobilului, acesta a fost ipotecat în favoarea B.C.R., conform înscrierii efectuate în foaia de sarcini a C.F. nr. 92465/N/Tg. Mureş, preţul vânzării fiind virat în contul creditorului ipotecar pentru stingerea creanţei acestuia, situaţie în care nu se poate susţine că în acest mod s-a urmărit diminuarea patrimoniului debitoarei SC M. SA în scopul împiedicării reclamantului de a-şi îndestula creanţa.
În aceste condiţii nu se poate reţine complicitatea terţului dobânditor, respectiv a pârâtei SC S. SA, la fraudarea intereselor reclamantului, nici aceasta nu este îndeplinită pentru că această pârâtă a cumpărat imobilul cu acordul creditorului ipotecat, achitându-i preţul, în aceste condiţii prin contractul de vânzare-cumpărare s-a micşorat activul debitoarei dar şi pasivul pentru că s-a stins o obligaţie existentă, motiv pentru care reclamanta nu poate solicita cu succes revocarea contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că pârâta prin încheierea acestui contract ar fi devenit insolvabilă.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia nr. 32 din 24 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 166/43/2007 al Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar, a respins criticile formulate cu motivarea că în ceea ce priveşte calificarea naturii juridice a acţiunii, tribunalul în mod corect a analizat cererea reclamantului prin prisma îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale acţiunii pauliene având în vedere faptul că reclamantul însuşi a indicat temeiul de drept ca fiind art. 975 C. civ. care, de altfel, era şi singura posibilitate a acestuia de a ataca un contract în care nu a fost parte.
Prin urmare, în acest cadru procesual, stabilit chiar de reclamant a fost corect soluţionată şi problema legată de plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile în care, reclamantul nu a formulat cerere de reexaminare conform Legii nr. 146/1997, situaţie în care această chestiune nu mai poate fi analizată în apel.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare al excepţiilor, reclamantul nu a formulat nicio critică ceea ce are semnificaţia acceptării hotărârii sub acest aspect.
Referitor la fondul litigiului, arată curtea de apel, faţă de împrejurarea că nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 975 C. civ., corect analizate de instanţa de fond, soluţia de respingere a acţiunii este legală şi temeinică iar susţinerile subiective ale reclamantului legat de modul de soluţionare al litigiului au fost înlăturate, ca şi aceea referitoare la faptul că ambele pârâte se află sub conducerea aceleiaşi persoane, o atare împrejurare nefiind dovedită.
În acelaşi sens, susţinerile apelantului conform căruia în realitate litigiul are caracterul unei proceduri de executare având ca scop încasarea drepturilor salariale cuprinse în titlurile executorii au fost respinse ca nefondate, în considerarea faptului că obiectul acţiunii îl constituie o acţiune pauliană şi nu o contestaţie la executare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul K.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor, recurentul invocă faptul că instanţa de apel nu a examinat critica referitoare la nesoluţionarea excepţiei privind nulitatea absolută a contractului în litigiu dată fiind încălcarea dispoziţiilor legale imperative cuprinse în art. 150, 131 alin. (4) şi (5) şi art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Deşi, prin precizările depuse în acest sens în faţa instanţei de fond a fost invocată această excepţie de ordine publică, în considerarea faptului că hotărârea A.G.A. din 11 mai 2005 ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu a fost anulată. Dar, arată recurentul, prima instanţă nu a analizat acţiunea şi sub acest aspect, iar critica formulată în apel a fost ignorată, mai mult decât atât curtea de apel a reţinut total eronat că reclamantul nu a făcut nicio referire la excepţii, ceea ce înseamnă că a acceptat hotărârea tribunalului cu privire la modul de soluţionare al excepţiilor.
Procedând de această manieră, arată recurentul, i s-a încălcat dreptul la apărare, iar amânarea pronunţării în aceste condiţii este lipsită de finalitate.
O altă critică vizează nesoluţionarea cererii de recuzare, care susţine recurentul a fost depusă la dosar însă cauza a fost luată în lipsa sa, instanţa rămânând în pronunţare şi ulterior respingând cererea pentru redeschiderea dezbaterilor.
Prin ultimul motiv, recurentul critică Decizia reproşând instanţei de apel faptul că a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru admiterea acţiunii, reţinând eronat că preţul obţinut din vânzarea imobilului ipotecat a fost virat în contul creditorului, deşi nici un act al dosarului nu confirmă această susţinere, fiind prin urmare încălcate condiţiile prevăzute de art. 1169 C. civ.
De asemenea, în privinţa complicităţii la fraudă a terţului dobânditor, concluzia instanţei de apel este greşită deoarece drepturile salariale se achită înaintea oricăror datorii, adică cu prioritate şi faţă de creditorii ipotecari.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat, admiţându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul nesoluţionării precizării de acţiune prin care a invocat nulitatea contractului din litigiu arătând că tribunalul a ignorat aceste aspecte, iar curtea de apel a omis la rândul său examinarea acestei critici reţinând eronat că motivele de apel vizau în exclusivitate modul de soluţionare al fondului cauzei.
Este real faptul că prin acţiunea introductivă s-au invocat prevederile art. 975 C. civ., însă la data de 16 mai 2006 reclamantul a invocat şi încălcarea unor dispoziţii imperative cuprinse în Legea nr. 31/1990 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Această precizare nu a fost examinată de tribunal, iar curtea de apel reţine doar că se impune clarificarea naturii juridice a acţiunii pentru că în apel s-a adus în discuţie şi această chestiune concluzionând că raportat la temeiul de drept invocat de însuşi reclamantul, adică art. 975 C. civ., aceasta a fost corect calificată ca având caracterul unei acţiuni pauliene. În acest mod au rămas însă neanalizate în concret criticile formulate în apel în această privinţă.
Din această perspectivă, reţinând că instanţa de apel a soluţionat cauza fără o cercetare reală şi profundă a fondului raporturilor juridice, fiind incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În aceste condiţii, faţă de soluţia adoptată, analizarea criticilor referitoare la nesoluţionarea cererii de recuzare, este lipsită de obiect însă celelalte motive vor fi avute în vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., în rejudecare, prilej cu care instanţa va administra toate probele necesare şi utile justei soluţionări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul K.S., împotriva deciziei nr. 32/ A din 24 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1250/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1264/2008. Comercial → |
|---|
