ICCJ. Decizia nr. 1281/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1281/2008
Dosar nr. 935/1/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, sub nr. 4502/2006, reclamanta SC R. SA Târgovişte a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul F.G. să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea executării sentinţei nr. 927 din 4 mai 2006 formulată de Tribunalul Dâmboviţa.
În motivarea cererii reclamanta arată că împotriva sentinţei nr. 927 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a cărei suspendare a executării se solicită a declanşat calea de atac şi având în vedere suma care urmează a fi executată 1.300.000 lei şi evitarea blocării activităţii societăţii se impune suspendarea executării până la soluţionarea căii de atac declarată în cauză.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, sub nr. 4595/2006, aceeaşi reclamantă a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul F.G. să se dispună pe aceeaşi cale suspendarea executării sentinţei nr. 927 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa pentru aceleaşi considerente ca în cererea exemplificată mai sus.
Prin încheierea din data de 4 iulie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea celor două cauze în sensul că dosarul nr. 4595/2006 a fost conexat la dosarul nr. 4502/2006.
Reclamanta şi-a completat cererea în sensul că a solicitat a se dispune şi ridicarea măsurilor asiguratorii înfiinţate în vederea punerii în executare a sentinţei a cărei suspendare a executării o solicită.
Prin sentinţa nr. 153 din 4 iulie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea completată formulată de reclamanta SC R. SA Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul F.G. a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 927 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa până la soluţionarea căii de atac declarată împotriva acesteia şi ridicarea măsurilor asiguratorii înfiinţate în temeiul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa nr. 927 din 4 mai 2006, Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea de opoziţie formulată de reclamantul F.G. împotriva hotărârii A.G.E.A. din 11 aprilie 2005 a pârâtei SC R. SA Târgovişte şi a obligat pârâta la repararea prejudiciului cauzat reclamantului în sensul plăţii contravalorii acţiunilor deţinute de acesta în cuantum de 217.719,88 Ron, că împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, la data de 27 iunie 2006, că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a declanşat procedura punerii în executare a sentinţei pronunţate în cauză în sensul că a înfiinţat poprire, indisponibilizând conturile reclamantei şi că faţă de probele dosarului în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 581 C. proc. civ., coroborat cu art. 300 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul F.G. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare a executării silite a sentinţei civile nr. 927 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că instanţa trebuia să constate că cererea este prematur introdusă întrucât a fost înregistrată ulterior sesizării instanţei cu recursul împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond că potrivit art. 300 alin. (3) C. proc. civ., care face trimitere în teza finală la dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4), soluţia asupra cererii de suspendare se pronunţă prin încheiere şi nu prin decizie aşa cum a procedat instanţa; că s-au încălcat dispoziţiile art. 300 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care soluţionarea cererii s-a făcut în şedinţa publică; că reclamanta nu a făcut nici o motivare cu privire la urgenţă ca şi condiţie care să justifice folosirea ordonanţei preşedinţiale şi că nu s-au respectat cerinţele prevăzute de art. 403 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.
Recurentul a depus note scrise şi copii de pe Decizia nr. 945 din 2 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi Decizia nr. 2046 din 12 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că reclamanta a investit instanţa cu o cerere de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Art. 581 alin. (1) C. proc. civ., permite folosirea ordonanţei preşedinţiale pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări şi pentru a se obţine suspendarea executării unei hotărâri definitive atacate cu recurs.
În aceste condiţii în mod legal şi temeinic instanţa a procedat la soluţionarea pe fond a pricinii în şedinţă publică şi a pronunţat o sentinţă şi nu o încheiere, nefiind incidente sub aceste aspecte dispoziţiile invocate de recurent prin motivele de recurs.
Curtea de Apel Ploieşti a constatat corect că cererea reclamantei este întemeiată, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Cererea reclamantei a fost motivată cu privire la urgenţă şi instanţa a reţinut corect având în vedere cuantumul sumei la care a fost obligată la plată reclamanta că prin punerea în executare s-ar putea aduce prejudicii în activitatea curentă de executare a unor obligaţii scadente.
Şi ultima critică este nefondată întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile menţionate prin motivele de recurs, nefiind necesară înregistrarea unei contestaţii la executare şi nici plata unei cauţiuni.
În consecinţă, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul F.G. împotriva sentinţei nr. 153 din 4 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1289/2008. Comercial → |
|---|
