ICCJ. Decizia nr. 1267/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1267/2008
Dosar nr. 16392/3/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 mai 2007, reclamanta SC S. SA Buzău prin lichidator judiciar S.P.P.I. R.S. Buzău cheamă în judecată pe pârâta A.D.S. Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la pata sumei de 780.000 lei reprezentând, în baza prevederilor contractuale, despăgubiri care trebuiau achitate pentru suprafeţele care, la data retrocedării şi rezilierii contractului de concesiune, erau ocupate cu investiţii neamortizate (culturi semincere perene şi perdele de protecţie antierozionale), precum şi la plata beneficiului nerealizat pentru durata de existenţă a culturilor perene.
Prin sentinţa comercială nr. 8111 din 14 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge cererea reclamantei, ca inadmisibilă, reţinând că excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, este întemeiată având în vedere dispoziţiile art. 11 din contractul de concesiune nr. 29/2002, care reprezintă o clauză compromisorie stipulată de părţi potrivit căreia litigiile de orice fel ce decurg din executarea contractului, care nu vor fi soluţionate pe cale amiabilă, sunt de competenţa Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, astfel că cererea urmează a fi introdusă la instanţa de arbitraj.
Prin Decizia comercială nr. 442 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, incidenţa dispoziţiilor art. 3434 C. proc. civ. şi existenţa clauzei compromisorii valabile, înscrisă în art. 11.1 din Cap. XI al contractului încheiat între părţi, absenţa nominalizării arbitrilor şi a modalităţii desemnării acestora fiind suplinită prin aplicarea Regulamentului Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional care conţine astfel de prevederi.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei şi a sentinţei pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
În susţinerea recursului său reclamanta recurentă critică instanţa de apel pentru a nu fi observat că instanţa de fond nu şi-a verificat competenţa în lumina dispoziţiilor art. 3434 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 3432 C. proc. civ., instanţa nereţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de valabilitate ale clauzei compromisorii impuse de lege, situaţie raportat la care clauza respectivă este sancţionată cu nulitatea, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului ridicată de intimata pârâtă trebuind astfel să fi fost respinsă, fiind incidente dispoziţiile art. 3434 alin. (2) lit. b) C. proc. civ.
Recurenta critică Decizia recurată şi pentru confirmarea soluţiei greşite a instanţei de fond care, dacă a reţinut valabilitatea clauzei compromisorii, nu trebuia să respingă acţiunea ci să dea o încheiere prin care să scoată cauza de pe rol şi să trimită cauza organului cu activitate jurisdicţională competent, prin declinarea competenţei în favoarea Curţii de Arbitraj.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Critica formulată de recurentă cu privire la nevalabilitatea clauzei compromisorii nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă, clauza înscrisă în cap. XI art. 11.1 din contractul încheiat între părţi îndeplinind condiţiile de valabilitate impuse de lege, respectiv de art. 3431 C. proc. civ., coroborat cu art. 341 alin. (2) C. proc. civ., cum corect a reţinut şi instanţa de apel, confirmând aprecierile instanţei de fond. Potrivit art. 11.1 din contract „litigiile de orice fel ce decurg din executarea prezentului contract de concesionare, care nu vor putea fi soluţionate pe cale amiabilă, sunt de competenţa Curţii Comerciale de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României", clauza compromisorie evocată fiind validă, modalitatea de desemnare a arbitrilor fiind aceea stabilită de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional competentă, instituţie permanentă de arbitraj care în art. 11 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea precizează că „numirea arbitrilor într-un litigiu determinat şi constituirea tribunalului arbitral se efectuează în conformitate cu prevederile Regulilor de procedură arbitrală", reguli acceptate odată cu încredinţarea arbitrajului Curţii de Arbitraj (art. 5 din Regulile de procedură).
Clauza compromisorie fiind validă nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 3434 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., cum greşit susţine recurenta, care, de altfel, referindu-se la dispoziţiile art. 3432 C. proc. civ., confundă clauza compromisorie, inclusă în contractul părţilor la momentul încheierii acestuia, cu compromisul.
Este însă întemeiată cea de a doua critică formulată de recurentă.
Cum în faţa primei instanţe pârâta a invocat existenţa clauzei compromisorii, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3434 alin. (1) C. proc. civ., dar, constatând întemeiată excepţia invocată, în loc să facă aplicarea dispoziţiilor art. 3433 C. proc. civ. şi să pronunţe o încheiere de declinare a competenţei în favoarea instanţei arbitrale competente, respectiv în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, soluţie confirmată eronat de către instanţa de apel prin Decizia recurată.
Astfel fiind, recursul recurentei reclamante urmează a fi admis şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul reclamantei împotriva sentinţei primei instanţe, care urmează a fi schimbată în sensul că urmează a fi admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei judecătoreşti şi, pe cale de consecinţă, cauza urmează a fi trimisă spre soluţionare Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA prin lichidator R.S. S.P.P.I. împotriva deciziei comerciale nr. 442 din 17 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei comerciale nr. 8111 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în sensul că admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1264/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1279/2008. Comercial → |
|---|
