ICCJ. Decizia nr. 1326/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1326/2008
Dosar nr. 10927/1/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 8 aprilie 2004, reclamanta A.P.O. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună refacerea lucrării ce a făcut obiectul contractului nr. 13637 din 11 septembrie 2003, executată necorespunzător, în caz contrar, să fie autorizată să o refacă pe cheltuiala pârâtei, să fie obligată pârâta la plata contravalorii prejudiciului estimat la un milion lei si a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul menţionat, pârâta s-a obligat să execute lucrarea, constând în înlocuirea a şapte coloane de încălzire, dar nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţia asumată. Deşi, i s-a adus la cunoştinţă că instalaţia nu funcţionează, adresându-i rugămintea să remedieze defecţiunile, pârâta a refuzat, susţinând că nu are culpă în ceea ce priveşte situaţia ivită.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa nr. 2714 din 31 mai 2004, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de părţi şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia comercială, sub nr. 183/COM/2004, unde s-a administrat proba cu interogatoriu şi expertiză tehnică, mai puţin proba cu martori.
La termenul din data de 26 octombrie 2005, reclamanta a depus cerere prin care a precizat că renunţă la judecata capătului doi al acţiunii, cu motivarea că s-ar întârzia soluţionarea cererii de remedierea defecţiunii, care este de maximă importanţă pentru aceasta.
Prin sentinţa nr. 637/ C din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, părţile au efectuat recepţia lucrării, aşa cum rezultă din procesul verbal din 2 octombrie 2003, în care nu s-au consemnat obiecţiuni calitative ori cantitative cu privire la lucrarea efectuată, ceea ce nu justifică susţinerea reclamantei.
Mai mult, expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că nefuncţionarea instalaţiei s-a datorat locatarilor care au intervenit ulterior pentru realizarea legăturilor corpurilor de încălzire la coloanele tur şi retur, la înlocuirea robineţilor de dublu reglaj la intrarea fluidului în radiator, instabilităţii reglării hidraulice între coloane şi încărcării incorecte a instalaţiei şi aerisiri necorespunzătoare.
Prin urmare, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 969 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta iar Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 27 din 1 martie 2007, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
Această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 723 din 15 februarie 2007 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.
Curtea de Apel Piteşti, rejudecând cauza, prin Decizia nr. 128 din 7 noiembrie 2007, a admis apelul reclamantei A.P.O. şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să se facă lucrarea ce a făcut obiectul contractului nr. 13637 din 11 septembrie 2003, iar în caz de refuz, a autorizat-o pe reclamantă să o execute, pe cheltuiala pârâtei.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţie întrucât lucrarea executată de ea este necorespunzătoare calitativ, aşa cum rezultă din expertizele tehnice efectuate în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului.
În dezvoltarea recursului său, întemeiat în drept pe indicarea generică a pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., fără a face o încadrare în drept a fiecărui motiv, recurenta – pârâtă invocă, în esenţă, următoarele motive:
1. Decizia atacată încalcă art. 315 C. proc. civ., prin aceea că nu respectă dispoziţiile date de instanţa de recurs prin Decizia nr. 723/2007 întrucât nu a analizat apelul în raport de condiţiile cerute pentru atragerea răspunderii contractuale (fapta, vinovăţia, prejudiciul patrimonial şi legătura de cauzalitate), instanţa a motivat Decizia doar pe susţinerile reclamantei fără a arăta motivele pentru care sunt înlăturate susţinerile şi probele pârâtei şi fără a avea în vedere şi susţinerile făcute de pârâtă în recurs în sensul că acţiunea este întemeiată pe răspunderea contractuală şi că nefuncţionarea instanţei are drept cauză culpa locatarilor.
2. Decizia cuprinde motive străine de natura pricinii, este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa interpretând greşit şi actul dedus judecăţii, contractul nr. 13637/2003.
Instanţa nu a verificat existenţa faptei, respectiv încălcarea obligaţiilor asumate prin contract şi a obligat-o pe pârâtă la refacerea lucrării cu încălcarea art. 969 C. civ., iar cu privire la îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei asumate prin contract hotărârea cuprinde şi motive contradictorii.
În ceea ce priveşte vinovăţia, culpa nefuncţionării instalaţiei nu aparţine pârâtei, aşa cum rezultă din concluziile expertizelor, ci locatarilor care au efectuat legături defectuoase între coloane şi propriile calorifere.
Instanţa nu a verificat îndeplinirea condiţiei privind prejudiciul patrimonial, în ce constă paguba şi cum a fost cuantificată iar între activitatea pârâtei şi nefuncţionarea instalaţiei nu există legătură de cauzalitate, expertiza dovedind că nefuncţionarea instalaţiei este legată cauzal de acţiunile locatarilor.
Examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
În privinţa primului motiv de recurs, ce poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este de arătat că acesta este nefondat întrucât instanţa de apel, în concordanţă cu prevederile art. 315 C. proc. civ., a respectat îndrumările date de către instanţa de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare. Astfel, a soluţionat acţiunea reclamantei având în vedere că este o acţiune în răspundere contractuală, răspunzând, sintetic, criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept, având în vedere, implicit şi susţinerile pe care pârâta le-a făcut în recurs şi administrând probele propuse de părţi.
Prin motivarea hotărârii sale instanţa de apel a răspuns, direct sau implicit, şi susţinerilor şi argumentelor pârâtei, examinând îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale a pârâtei în raport cu obligaţiile asumate de aceasta prin contrat.
Nici cel de al doilea motiv de recurs, ce cuprinde critici ce pot fi încadrate în pct. 7, 8 şi 9 art. C. proc. civ., nu este fondat. Examinarea deciziei atacate, prin prisma criticilor aduse nu relevă nici motive străine de natura pricinii, toate argumentele dezvoltate de instanţă având o legătură directă cu acţiunea reclamantei, nici interpretarea greşită a contractului dintre părţi care a făcut obiectul litigiului şi nici încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, care a soluţionat cauza cu respectarea îndrumărilor date de instanţa de recurs cu ocazia casării şi cu aplicarea corectă a prevederilor legale specifice materiei.
Astfel, instanţa a analizat, în ansamblu, îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale a pârâtei iar obligarea acesteia la refacerea lucrării este urmarea unei executări necorespunzătoare a contractului de o asemenea natură încât echivalează cu o neexecutare şi corespunde obligaţiei pârâtei de a executa lucrarea în condiţiile contractului, respectiv în condiţii corespunzătoare, de natură a asigura funcţionarea instalaţiei în parametrii normali.
Instanţa de apel a reţinut corect în ceea ce priveşte culpa, că aceasta s-ar evidenţia în sarcina locatarilor numai dacă lucrarea ar fi fost executată corect or, din expertizele efectuate, care se coroborează cu probele testimoniale administrate, rezultă că lucrarea este necorespunzătoare. Or, competenţa de specialist a pârâtei în asemenea lucrări, raportată la obiectivul, nu foarte complex, al lucrării trebuia să asigure funcţionalitatea instalaţiei, funcţionarea deficitară a acesteia constituindu-se într-un prejudiciu pentru reclamantă, prejudiciu aflat în legătură cauzală cu culpa pârâtei.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige pe recurenta pârâtă să plătească intimatei reclamante cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 128/ A-C din 07 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei, reclamante suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1279/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1327/2008. Comercial → |
|---|
