ICCJ. Decizia nr. 1289/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1289/2008
Dosar nr. 642/118/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1169 din 26 februarie 2007, pronunţată în dosar nr. 642/118/ 2006, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC S. SA şi SC F.I. SRL, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC S. SA şi SC F.I. SRL autentificat sub nr. 1093 din 1 septembrie 2006, a constatat că reclamanta este câştigătoarea licitaţiei din 7 iulie 2006; a obligat pârâta SC S. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect „C.A." cu reclamanta SC M.E. SRL, a obligat pârâta SC S. SA la plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere de la data comunicării hotărârii până la îndeplinirea obligaţiei, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2.041,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că pârâta SC S. SA a organizat vânzarea la licitaţie publică cu strigare competitivă a activului „C.A.", sens în care a emis regulamentul de concurs ce cuprinde condiţiile de desfăşurare a procedurii licitaţiei.
Conform acestui regulament, câştigătorul licitaţiei trebuia ca în termen de 5 zile de la data concursului să se prezinte la sediul SC S. SA pentru semnarea precontractului de vânzare-cumpărare, iar în termenul de 30 de zile de la plata avansului trebuia efectuată plata integrală a preţului de adjudecare. În caz contrar, „câştigătorul concursului pierde avansul şi calitatea de câştigător".
Procesul-verbal al şedinţei de licitaţie a fost semnat atât de societatea organizatoare, cât şi de participanţii înscrişi în concursul de oferte, stipulându-se că, în cazul în care câştigătorul nu-şi achită obligaţia „câştigător va fi desemnat următoarea ofertă ca valoare".
Sintagma „achitării obligaţiilor de către câştigător" cuprinsă în procesul-verbal din 7 iulie 2006 trebuie interpretată numai prin prisma regulamentului de concurs emis de SC S. SA, ca unic cadru de derulare a concursului, însuşit fără echivoc de cei care au participat la licitaţie.
Această condiţie suspensivă cuprinsă în art. 6 al regulamentului de concurs şi reiterată în procesul-verbal din 7 iulie 2006 nu a fost respectată de către societatea declarată câştigătoare, fapt pentru care sunt incidente prevederile art. 1012 C. civ., iar efectul neîndeplinirii condiţiei suspensive este acela al neîncheierii actului juridic afectat de această modalitate.
Încheierea acestui contract cu ignorarea condiţiei suspensive stabilită prin voinţa tuturor participanţilor la actul juridic ce a generat transmiterea dreptului patrimonial în discuţie, atrage sancţiunea nulităţii relative, întrucât normele juridice edictate pentru încheierea valabilă a actului au fost încălcate.
Prin prisma interesului particular ocrotit, nulitatea nu poate avea decât un caracter relativ, iar dreptul reclamantei este născut tocmai prin această normă încălcată, astfel că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate relativă.
În temeiul art. 969 C. civ., s-a constatat că reclamanta SC M.E. SRL este câştigătoarea concursului de oferte, conform procesului-verbal din 7 iulie 2006 sens în care instanţa a obligat SC S. SA la încheierea cu această societate a contractului de vânzare-cumpărare asupra activului licitat.
Cu privire la daunele cominatorii de 5000 lei/zi s-a dispus cenzurarea cuantumului acestora la nivelul sumei de 1000 lei/zi.
În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel în termenul legal prevăzut la art. 284 C. proc. civ., pârâtele SC S. SA şi SC F.I. SRL Constanţa şi prin Decizia nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelurile pârâtelor, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată, şi a obligat reclamanta către pârâta SC F.I. SRL Constanţa la 1000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în legătură cu apelul declarat de SC S. SA că reţinerea instanţei a dispoziţiilor art. 1012 C. civ., nu are nici o legătură cu obiectul dedus judecăţii, întrucât nu se solicită rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare ci anularea acestuia.
Pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare era necesar ca, în speţă, consimţământul părţilor contractante să nu fi fost exprimat conform dispoziţiilor art. 953 şi urm. C. civ.
Deşi solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare, motivul invocat de reclamantă vizează încălcarea regulamentului şi a procesului-verbal încheiat cu ocazia licitaţiei, ce nu atrage anularea contractului.
În legătură cu motivele invocate de apelanta SC F.I. SRL instanţa a reţinut că reclamanta justifică aparenţa interesului său, încheierea contractului de vânzare-cumpărare în situaţia în care câştigătoarea licitaţiei nu ar achita diferenţa de preţ.
Or, în cauză, câştigătoarea licitaţiei a achitat diferenţa de preţ până la termenul fixat de vânzătoare.
Din probele administrate în cauză, în raport de dispoziţiile art. 953 C. civ., nu se impunea anularea contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii se reţine că instanţa de fond a analizat-o corect întrucât reclamanta are la dispoziţie acţiunea în anulare.
La 17 iulie 2007 SC S. SA a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 174 din 12 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 642/118/2006.
De asemenea, la data de 18 iulie 2007, SC F.I. SRL Constanţa a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale şi cerere de completare a deciziei nr. 174 din 12 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 642/118/2006.
Prin Decizia nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 174/COM/2007 formulată de apelanta SC F.I. SRL în sensul că a dispus obligarea intimatei-reclamante SC M.E. SRL Constanţa la plata sumei de 30.000 RON cheltuieli de judecată în loc de 1000 RON, cum greşit s-a menţionat.
A admis cererea de completare a deciziei sus-menţionată formulată de SC S. SA în sensul că a dispus obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 4046 RON cheltuieli de judecată către aceasta.
A respins cererea de completare a deciziei formulate de SC F.I. SRL ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte cererea SC S. SA sunt incidente dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC F.I. SRL instanţa a reţinut că în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiată, din eroare s-a menţionat suma de 1000 RON în loc de 30.000 RON.
În legătură cu cererea de completare vizând cheltuielile de judecată efectuate la fond instanţa a reţinut că în speţă nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată, la data de 10 octombrie 2007, apelanta SC S. SA Constanţa a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în Decizia civilă nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 642/118/2006, şi prin încheierea nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunţată în camera de consiliu Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 în sensul că se va menţiona suma de 4066 lei în loc de 4046 lei, constatând ca fiind îndeplinite cerinţele art. 281 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurs reclamanta SC M.E. SRL Constanţa invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor formulate de SC S. SA şi SC F.I. SRL, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
În dezvoltarea recursului s-a susţinut în esenţă că în mod nelegal instanţa nu a avut în considerare raportul juridic contractual multilateral născut prin participarea la concursul de oferte, raport juridic ale cărui clauze sunt stipulate în Regulamentul privind organizarea concursului de oferte competitive pentru vânzarea „C.A." şi în procesul-verbal întocmit cu ocazia concursului de oferte; că în mod nelegal instanţa nu a luat în considerare dispoziţiile art. 969 C. civ., invocate de reclamantă ca temei al primului capăt de cerere, că raportat la principiul forţei obligatorii a contractului în mod nelegal, instanţa a apreciat că preţul a fost achitat în termenul fixat de vânzătoare, fără să ia în considerare că vânzătoarea a modificat în mod unilateral termenul de achitare a preţului, după ce contractul multilateral luase naştere, că pârâta SC F.I. SRL efectuează plata diferenţei de preţ, la 29 august 2006 cu expirarea termenelor stipulate în Regulamentul privind organizarea concursului de oferte şi în antecontractul de vânzare-cumpărare şi ca atare în mod nelegal instanţa de apel nu a luat în considerare aceste elemente cuprinse în Regulament şi procesul-verbal, că prin schimbarea termenului de achitare a preţului s-a încălcat principiul forţei obligatorii a contractului, că reclamanta putea solicita anularea actului subsecvent încheiat cu încălcarea regulamentului şi a procesului-verbal şi că sancţiunea în acest caz este nulitatea relativă; că în mod nelegal instanţa a apreciat că în cauză dispoziţiile art. 1012 C. civ., nu sunt incidente şi că referirile la dispoziţiile art. 953 şi urm. C. civ., sunt străine de natura pricinii.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC M.E. SRL a declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007, precum şi a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate cu consecinţa, în principal a respingerii cererilor de completare de dispozitiv şi de îndreptare de eroare formulate, iar în subsidiar a micşorării onorariilor de avocat.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a invocat în esenţă nelegala procedură de citare pentru termenul la care s-a judecat cererea de completare, că toate cererile au fost soluţionate în şedinţă publică fiind încălcate dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., că cererea de îndreptare de eroare materială a fost admisă fiind rectificată eroarea în sensul obligării societăţii reclamante la plata cheltuielilor de judecată de 30.000 lei, nu 1000 lei cum fusese iniţial precizat, că nu era ipoteza juridică a unei îndreptări de eroare materială atât timp cât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor din fond şi că în ceea ce priveşte cuantumul onorariilor acordate se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii acestora.
La data de 26 martie 2008 şi respectiv la data de 27 martie 2008 reclamanta SC M.E. SRL a formulat note scrise în susţinerea recursului declarat în cauză.
La data de 19 martie 2008 pârâta SC S. SA Constanţa a formulat note de concluzii, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Pârâta SC F.I. SRL a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
În ce priveşte Decizia nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea nu este contradictorie ori străină de natura pricinii, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Faptul că instanţa a argumentat soluţia şi pe dispoziţiile art. 953 şi urm. C. civ., nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză având în vedere că obiectul acţiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1093 din 1 septembrie 2006 de B.N.P. C.E.V. încheiat între SC S. SA şi SC F.I. SRL, iar instanţa s-a pronunţat în raport de acesta când a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Instanţa de apel a apreciat corect că raportul juridic contractual s-a perfectat între SC S. SA şi SC F.I. SRL în urma concursului de oferte organizat de SC S. SA la data de 7 iulie 2006, câştigătoare fiind SC F.I. SRL care a oferit preţul cel mai bun, materializat prin antecontractul de vânzare şi respectiv contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, încheiat după plata integrală a preţului, raportându-se la clauzele regulamentului privind organizarea concursului de oferte competitive pentru vânzarea „C.A." şi la procesul-verbal întocmit cu ocazia concursului de oferte.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 969 C. civ., regulamentul privind organizarea concursului de oferte competitive, procesul-verbal din 7 iulie 2006, întocmit cu ocazia concursului de oferte, dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., art. 1012 C. civ., reţinând că nu se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Instanţa de apel a argumentat corect că, chiar dacă s-ar reţine încălcarea regulamentului şi procesului-verbal, acestea nu sunt motive de natură a atrage anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intimate.
Faptul că a fost inserat termenul de plată de 30 de zile se apreciază că acesta nu are un caracter esenţial, neîndoielnic în raport cu ansamblul obligaţiilor asumate şi nu poate antrena în cazul depăşirii sale, anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel nu se poate reţine că au fost nesocotite dispoziţiile regulamentului, procesului-verbal, precum şi dispoziţiile art. 969 C. civ.
De asemenea, în mod întemeiat s-a reţinut de instanţa de apel că dispoziţiile art. 1012 C. civ., nu sunt incidente în cauză întrucât recurenta nu a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, ci anularea acestuia.
Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 şi a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 nu au corespondent în dezvoltarea în fapt a recursului, încât nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.
Motivele de ordin procedural întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate, procedura de citare cu recurenta fiind îndeplinită legal prin afişare.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada unei vătămări prin nerespectarea cerinţelor art. 281 alin. (2) C. proc. civ., de natură a atrage nulitatea hotărârilor.
Cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC F.I. SRL instanţa de apel a reţinut corect că prin Decizia civilă nr. 174/COM/2007 s-a admis cererea apelantei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, însă acestea au fost acordate greşit datorită unei erori de calcul, îndreptând eroarea materială în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 lei.
Reţinând că nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., în condiţiile în care cheltuielile de judecată solicitate au fost acordate instanţa de apel în mod legal a respins cererea completatoare formulată de SC F.I. SRL ca nefondată.
Nu este fondată nici ultima critică, în ipoteza aplicării art. 274 alin. (3) raportul juridic generat de încheierea contractului de asistenţă judiciară se menţine în integralitatea lui.
Se apreciază că nu se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere complexitatea problemelor asupra cărora a avut a se pronunţa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL împotriva deciziilor civile nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 şi a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, urmează a fi respins ca nefondat.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către SC S. SA Constanţa şi la plata sumei de 4760 lei, către SC F.I. SRL Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Constanţa împotriva deciziilor nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 şi a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta – reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către SC S. SA Constanţa şi la plata sumei de 4760 lei către SC F.I. SRL Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1281/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1292/2008. Comercial → |
|---|
