ICCJ. Decizia nr. 1327/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1327/2008
Dosar nr. 4055/3/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4352 din 29 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia insuficientei timbrări şi, în consecinţă, s-a anulat, ca atare, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U.I.E. SRL, cu sediul în comuna Clejani judeţul Giurgiu, împotriva sentinţei comerciale nr. 10324/2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 26822/3/2006, în contradictoriu cu intimata SC E.A.T.E.E. SA, cu sediul în Grecia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, contestatoarea SC U.I.E. SRL, prin administratorul, asociat, C.Şt., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia comercială nr. 476 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de contestatoare, s-a desfiinţat sentinţa comercială nr. 4352 din 29 martie 2007 şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa, astfel, instanţa de apel a avut în vedere că taxa de timbru fusese achitată cu mult timp înainte de data judecăţii însă din împrejurări neimputabile părţii, aceasta nu a fost avută în vedere, la pronunţarea sentinţei atacate.
Intimata SC E.A.T.E.E. SA a formulat recurs, în termenul legal şi a invocat nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut că procedura somaţiei de plată prevede expres căile de atac, prin dispoziţiile art. 7 – art. 10 din OG nr. 5/2001, texte pe baza cărora a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului declarat, dar instanţa a nesocotit aceste dispoziţii legale, nepronunţându-se asupra excepţiei.
Prin cea de a doua critică a arătat că hotărârea este nelegală şi datorită faptului că, instanţa de apel a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 261, 294, 295 şi 298 C. proc. civ., privitor la schimbarea cadrului procesual şi a calităţii părţilor.
Astfel, apelul SC U.I.E. SRL a fost formulată de C.Şt., invocând calitatea de administrator deşi nu mai era administrator, potrivit hotărârii A.G.E.A. nr. 1/2005, iar dovada calităţii de reprezentant, când cererea se face prin mandatar, se face conform art. 83 C. proc. civ., prin procură, or, instanţa nu a solicitat această dovadă deşi recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant.
Intimata SC U.I.E. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate se găseşte întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
La 28 martie 2002, SC E.A.T.E.E. SA a formulat cerere de chemare în judecată a debitoarei sale SC U.I.E. SRL pentru a se emite somaţie de plată pentru suma de 100.000 dolari S.U.A. în echivalentul în lei la data plăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 6860/2002, instanţa a admis cererea şi a somat debitoarea, ca în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei suma de 100.000 dolari S.U.A.
Acţiunea în anulare formulată de debitoare a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin sentinţa civilă nr. 12470 din 9 decembrie 2004, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Debitoarea a formulat revizuire împotriva titlului executoriu, sentinţa comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2002, iar cererea a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 10324 din 17 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, debitoare a formulat contestaţie în anulare ce a fost anulată ca insuficient timbrată.
Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată cu apel împotriva acestei hotărâri de către C.Şt. „în calitate de asociat şi administrator" ce face obiectul acestui recurs, instanţa pronunţându-se în această cale de atac pe fond, deşi s-au invocat atât excepţia de procedură privind lipsa calităţii de reprezentant a SC U.I.E. SRL, a numitului C.Şt. cât şi excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului, faţă de dispoziţiile legale, în vigoare la data pronunţării somaţiei de plată, incidente în cauză.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să analizeze şi să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos judecata pe fond a cererii, nefiind posibilă unirea cu fondul decât dacă pentru soluţionarea acestora sunt necesare aceleaşi probe ca şi pentru soluţionarea fondului, art. 137 alin. (2) C. proc. civ., consacrând, o derogare de la regulă. Textul fiind, deci, de strictă aplicare, instanţa, după închiderea dezbaterilor, era obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor şi numai dacă le respingea, trecea la cercetarea fondului.
În cauză, instanţa de apel a procedat la judecata în fond a cererii de apel fără a analiza, pe rând excepţiile, ceea ce demonstrează încălcarea dispoziţiilor precitate afectând astfel hotărârea de nelegalitate.
Înalta Curte, prin soluţionarea recursului, nu poate însă, în aceste condiţii, să se pronunţe direct şi pentru prima oară, în acest cadru procesual, asupra excepţiilor deoarece ar priva părţile de un proces echitabil şi de căile de atac legale, astfel că, în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi aplicând dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi admis şi hotărârea casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta SC E.A.T.E.E. SA împotriva deciziei comerciale nr. 476 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1352/2008. Comercial → |
|---|
